ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Grigore Codrescu – Lecturi neconvenţionale

În cartea de eseuri, articole şi cronici apărută la Editura „Proplumb” (Bacău, 2009), intitulată Lecturi neconvenţionale, de Grigore Codrescu, sunt cuprinse invitaţii la lectură care ar putea sta foarte bine sub următorul motto, frază desprinsă din postfaţa semnată de autor: „Cărţile ne citesc pe noi căci sunt buni psihologi şi, ca dovadă, nu-şi lasă sufletul oricând la îndemâna noastră.”

Articolele din primul capitol, dedicat clasicilor, pot constitui un material de studiu pentru profesorii şi elevii de liceu, atractiv mai cu seamă prin faptul că nu alunecă în sobrietăţi didactice. În cuprinsul lor, Grigore Codrescu descrie natural şi sintetic din opera unui scriitor sau caracterizează personaje literare. Spre exemplu, „Munteanca Vitoria Lipan este o femeie simplă, dar cu o intuiţie sclipitoare”, „Ilie Moromete evoluează sub impactul unor iluzii” sau „Ion este individul neintegrat”.

Cu umor, autorul amendează speculaţiile aberante ale unor critici literari care au vorbit despre literatura lui Ion Creangă: „Divinul critic – am numit pe George Călinescu – vede în povestitorul humuleştean poporul român însuşi în genială expansiune; expansiune unde? în ştioalnă la scăldat, în pielea goală pe câmp, fugind prin grădină, sau stând ugilit după gard şi strigând«bate-mă, omoară-mă», mamei sale?” Interesantă este opinia autorului despre tinereţea lui Vasile Alecsandri: deşi intrat în literatura română ca Poet, versurile surâzătorului Alecsandri îşi pierd din farmec în lectură modernă. Logica acestei metamorfozări ar fi următoarea „… acolo unde a făcut un mare efort – în poezie – pentru a respecta convenţiile genului şi ale unui principiu poetic depăşit acum, s-a dovedit perisabil, iar unde s-a exprimat lejer şi… dezordonat – în proză – se arată mai rezistent.”

George Bacovia, care avea talent de grafician, n-a încercat culorile pe pânză, dar e un excelent creator cromatic în cuvinte. Această complementaritate, cât şi sinesteziile cu muzica, sunt explicate în capitolul „Avataruri ale eului poetic bacovian” astfel: „… culoarea participă la impresia muzicală, poemul organizându-se în jurul unui motiv sau laitmotiv ce provine adesea din sfera cromatică. Culoarea însă nu e un mijloc de reprezentare, de evocare a concretului, căci poetul nu e un pastelist; culoarea îi dizolvă obiectului contururile într-un fluid, o stare de spirit. La Bacovia, cromatica are puteri magice; întreţinând mirajul unei lumi ireale.”

Am menţionat că domnul Grigore Codrescu întocmeşte caracterizări de personaje. În capitolele dedicate unor personalităţi din judeţul Bacău, Grigore Codrescu le observă trăsăturile de caracter, ne oferă elemente inedite din biografiile acestora, îi portretizează. Astfel, Ovidiu Genaru „este aproape de profilul existenţial al scriitorului american din secolul trecut”, Petru Cimpoeşu este animat de „un tumult interior bine temperat”, C. Th. Ciobanu este „discret, introvertit şi auster”, Ion Fercu „are sufletul pustiit de himere şi, vrând-nevrând conturează imaginarul său poetic pe motivul singurătăţii şi al tristeţii”. Acelaşi  Ion Fercu este cumva un caz asimetric cu cel al lui Vasile Alecsandri, fiind inclus în capitolul dedicat prozatorilor, dar domnul profesor Grigore Codrescu ne demonstrează că Ion Fercu este mai mult poet decât prozator.

Autorul nu se fereşte să vorbească despre cărţi, altfel destul de dificil de recenzat, care sunt, dacă mă pot exprima aşa, „necanonice” în literatură. Din categoria acestora fac parte: cartea de convorbiri cu maestrul Ilie Boca – Magia amintirii, semnată de Carmen Mihalache, cartea biobibliografică George Bălăiţă, întocmită de Marilena Donea, cartea de amintiri a prinţesei Maria Cantacuzino Enescu sau romanul Bufniţa oarbă, în traducerea lui Gheorghi Iorga.

Sunt multe lucruri de descoperit în această carte neconvenţională, în care autorul se comportă uneori ca un arhivar, fiind foarte bine documentat, iar textele sunt bogate în trimiteri la surse din istoria literară. Se fac referiri şi la pictura universală, se poate deduce că domnul profesor este un admirator al lui Munch, Van Gogh, Arcimboldo – comparaţii care nu sunt la îndemâna oricui. În plus, Grigore Codrescu dovedeşte har de povestitor, are simţul oralităţii, este plin de umor până la a fi hâtru, dar este şi sobru atunci când situaţia o impune. Este sincer, deschis, generos, curios de a descoperi autori şi cărţi, dar mai ales oameni, caractere şi emoţii în spatele paginilor citite.

Violeta SAVU

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala