ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Bigamie cu Ray Cooney

La teatrul băcăuan, pofta de comedie este în toi. După „Farmecul ameţitor al banilor negri” (titlu sub care s-a jucat „Funny money”), iată că ni se oferă, în aceeaşi stagiune, o altă premieră cu o piesă de Ray Conney, „Bigamul”. Se vede că autorul britanic are mare priză la teatrul din urbea noastră, din moment ce este vizitat atât de frecvent şi inclus în repertoriu în chip preferenţial. Nu contestă nimeni că e vorba despre un foarte abil autor de teatru bulevardier de bună calitate, dar parcă e prea mult, totuşi, pentru o aceeaşi stagiune. Că doar n-au pierit dramaturgii, şi mai sunt, slavă Domnului, şi alţi comediografi de soi care pot fi jucaţi cu succes, dacă e să rămânem în perimetrul genului vesel, favorizat, după cum se vede, pe scena din oraşul lui Bacovia. Căruia îi aparţine des citatul oximoron „o ţară tristă plină de humor”….  Dar, să revenim. Regizorul invitat să realizeze spectacolul, Cristian Ioan, e poligam în monogamie, din  moment ce „s-a lansat” la aceeaşi piesă în vreo cinci  puneri în scenă, prin mai multe părţi din ţară. I-am şi spus în glumă că sigur, o ştie pe de rost. Executând variaţiuni pe aceeaşi temă, pe o partitură bine ştiută, el conduce cu mână sigură spectacolul, desfăşurat în scenografia, adecvată, a Cristinei Ciobanu. Face o lectură cursivă a textului, punctează exact situaţiile comice, îi reuşesc nişte gaguri, în fine, asigură fluenţa şi ritmul montării, al cărei merit, deloc neglijabil, este că nu pică în vulgar. E un spectacol agreabil şi atât, de larg consum, pasabil, fără mari pretenţii, care „merge” la public, cum se zice. Regizorul a optat pentru o distribuţie dublă la rolurile principale (John Smith şi Stanley, dar şi pentru Boby Franklin), ca să pună în valoare şi câţiva actori tineri. La premieră au jucat însă cei maturi, adică Adrian Găzdaru (în taximetristul bigam) şi Gabriel Duţu (în vecinul şi prietenul şoferului iubăreţ), primul fiind corect în rol, prudent (nu se aruncă prea tare), uşor ezitant pe alocuri, al doilea, dimpotrivă, lăsându-se luat de valul comediei şi supralicitând, uneori. Amândoi evită însă umorul grosier, sunt într-o bună relaţie scenică şi, pe ansamblu, se achită onorabil de rolurile încredinţate. Cele două soţii, una brună, şi cealaltă blondă (întruchipând două ipostaze ale eternului feminin), sunt figurate sugestiv de Florina Găzdaru – temperamentală, impetuoasă, tiranică, dispunând de un zâmbet feroce, şi de Anca Bucşă – cochetă răsfăţată, calină, sexy-pisicoasă. Viorel Baltag individualizează pregnant, caricatural, un comisar bătrâior, dar vioi şi cu dese puseuri libidinale. Mai puţin reliefat este colegul său, comisarul Troughton, în interpretarea lui Bogdan Buzdugan. Într-un rol de ciudăţel gay, Ştefan Ionescu este o pată de culoare. Un freak benign, haios, simpatic. O apariţie intempestivă, pitorească, este Despina Prisecaru (Dama cu poşeta), care sare la atac în finalul spectacolului, cu a ei gentuţă roşie, stârnind mult haz. Cam atât am avut de spus.

Carmen MIHALACHE

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala