ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Dialogul între civilizaţii

De ce Florenţa? Nu putea fi altundeva decât acolo unde comerţul înflorea la răscrucea celor mai importante drumuri ce legau Europa de întreaga lume începînd cu vremea etruscilor pînă la Lorenzo Magnificul. Atunci Florenţa devine un „oraş de mare tradiţie festivă”dar şi un  adevărat creuzet unde se fierb marile descoperiri ale revoluţiei renascentiste, de la plastică(Leonardo da Vinci, Donatello…) până la politica lui Machiavelli. Organizatorii au dorit să recontextualizeze acest nod spiritual al culturii mondiale prin reaprinderea „flăcării renascentiste” în timpuri moderne.”Noi încă mai învăţăm de la Renaştere”, spunea directorul bienalei din 2005, John T.Spike. Din 1997,  Bienala de artă contemporană de la Floranţa, aflată acum la cea de-a VII ediţie, continuă tema iniţială, şi anume „ Dialogul între civilizaţii”, utilizând limbajul internaţional al artelor vizuale.Desfăşurată pe durata a 9 zile, între 5 şi 13 Decembrie 2009, bienala a avut ca sediu vechea fortareaţă a Florenţei, Fortezza di Basso, cunoscută zonă de desfăşurare a marilor tîrguri. Participanţi au fost 654 de artisti plastici (572 pictori şi 82 sculptori) din 78 de ţări, care au avut calitatea de a trece de furcile caudine ale Comitetului Stiinţific Internaţional şi au avut şansa de a găsi un sponsor. România a fost reprezentată de trei artişti, Anton Raoul Călin(Cluj), Badea Dan(Bucureşti) şi, din Piatra Neamţ, subsemnatul. La faţa locului am descoperit şi alţi artişti de origine română : Ana Leon (Argentina), Dina Mădălina (Franţa) şi Mariana Sain-Morar (S.U.A.). Amintesc aici că  în anul 2005, la aV-a ediţie, au participat 767 de artisti din 72 de ţări, printre care şi 4 români ( Eugen Bratfanof, Elek Jakab-premiat  de bienală cu „Award of memory”, Nick D.Vlădulescu şi Laurenţiu Dimişcă).

Cu participare şi organizare de excepţie, Bienala de la Florenţa se consolidează în sfera evenimentelor culturale de vîrf. „Să vorbeşti şi să expui arta care se crează, care se manifestă şi se desfăsoară în jurul nostru, care este artă contemporană, în opinia mea, este ca si cum ai prezenta şi vorbi despre viaţa noastră în multtudinea manifestărilor şi aspectelor în timpuri încă contradictorii”, spune Stefano Francolini, directorul artistic al bienalei, referindu-se la importanţa dialogului între civilizaţii şi necesitatea continuării „forumului artistic” în ideea că fiecare artist, prin lucrările sale, vine cu aportul său catalizator „într-un principiu ce informează timpul său”. Forumul îşi păstrează actualitatea.La fiecare doi ani, bienala vine să completeze tabloul anterior cu informaţii la zi, proaspete, din laboratoarele de creaţie de pe tot mapamondul, căci nu se admit lucrari mai vechi de doi ani.

Cred că putem considera spaţiul bienalei ca pe un spaţiu cu totul aparte, “o ţară adoptivă pentru o diasporă intelectuală multidisciplinară şi multioriginară” (U. M. Bauer ,Kassel, Documenta 11,2002). Autoarea face referire la  3 concepte spatiale : colateral (spaţiul contextual), corelativ (al relatiei cu subiecte, obiecte şi concepte) si complementar (spaţiul formării nondiscursive: instituţii, evenimente majore..), punând în evidenţă şi posibilitatea corelaţiei între spaţii. De o mare importanţă este interconectarea cu alte evenimente de aceeaşi talie de pe mapamond. De-a lungul timpului, Bienala de la Florenţa a fost conectată atît cu bienalele din America dar şi din India şi China. Procesul acesta de eşantionare a artei mondiale din doi în doi ani este unul  cumulativ ce nu îşi propune să identifice tendinţe, ci mai degrabă să creeze un „organism viu”, prin dialog şi multitudine. Evenimentele colaterale, expoziţii, comunicări, conferinţe, vizionări de filme au fost, şi de această dată, numeroase şi interesante. La ediţia 2009,  Premiul „Lorenzo Magnificul” a fost decernat artistului chinez  SHU YONG.

Menţionez apoi un colaborator preţios al bienalei,  şi  anume  colectivul interdisciplinar  care poartă numele de OpenLab. Acesta a prezentat mai multe comunicări cu privire la raportul artă –ştiinţă. Pentru că, la ora actuală, se fac din ce în ce mai multe referiri la

Arta din interiorul Ştiinţei şi Ştiinţa din interiorul Artei, sau la posibilităţile Artei şi Ştiintei de a se cataliza reciproc. S-a vorbit, de asemenea, şi despre „codul de conduită al artistului”(Abramovici), şi s-au făcut paralele între acesta şi cercetătorul de ştiinţă (rolul autocompetiţiei, creativitate – profesionalism…..).  Din aceste intervenţii a reieşit  necesitatea unor schimbări de natură interioară a artistului contemporan confruntat cu schimbările tot mai rapide ale vieţii cotidiene. Pe de altă parte, celelalte prezentări au constituit o invitaţie la cunoasterea culturilor mai îndepartate (India, China). Premiul oferit artistului chinez în această ediţie vine să confirme interesul politic – cultural al bienalei spre o dezvoltare viitoare şi în direcţia est. Comparînd componenţa Comitetului ştiinţific internaţionl din anul 2009 cu cea din 2005 se poate observa includerea reprezentaţilor Chinei,Turciei şi Austriei dar şi păstrarea unei componente serioase sud-americane.

Revenind la premii, notez că  s-au acordat peste 100 pentru : pictură, sculptură, opere pe hîrtie, fotografie, instalatii, video şi  apoi, premiile preşedintelui, primăriei şi academiei.Am descoperit, s-au poate am numai impresia, că bienala a căutat să evidenţieze acele experienţe artistice unde produsul artistic reflectă experienţa de viaţă a artistului şi  de aici legătura bilaterală ce se creează între mediu şi artist. Artistul este modelat de mediu, iar artistul poate remodela mediul, produsul său fiind o celulă din matricea timpului său. Este cazul sculptoriţei olandeze Emilie Cummings care „ deschide uşi prin care noi ne recunoastem pe calea confruntării, surprizei şi revelaţiei” în cadrul unor ansambluri monumentale tip „landscape art”.

„Clădiri condamnate şi comune sărace, cocioabe şi locuri neprimitoare sunt subiectele artei lui Max Balatbat”, ocupantul locului doi la pictură. Provenind din Filipine, artistul a dus o viaţă grea iar lucrarile sale reflectă experienţa sa de viaţă. La bienală a prezentat o lucrare de mari dimensiuni (214x175cm), realizată ca un colaj de suprafeţe accidentat rectangulare, cu diverse texturi, ce trimit la o viziune citadină aeriană. Imaginea globală, în tonuri de griuri, mai reci sau mai calde, cu o unică pată de sienna are „strania frumuseţe citadină” a marilor aglomerări urbane de oriunde.

Ce au prezentat pictorii români

Anton Raoul Călin  a prezentat o lucrare formată din mai multe panouri, reprezentînd în fapt trei lucrări individuale conectate într-o alegorie metafizică .Ansamblul este remarcabil iar “Autoportretul alegoric”, care este primul panou, vine să dea cheia alegoriei: “Dorinţa evadării” din mediul ostil, zgomotos şi urît ce ne înconjoară. Între măştile groteşti şi pictor (întors cu spatele, într-o poziţie de total dezacord!) apare un cap “nostim” de cal, elementul salvator, alegoria creaţiei eliberatoare, cu ajutorul căruia va evada în continuarea alegoriei ce se desfăşoară pe panourile umătoare. Al doilea participant român , Dan Badea, a prezentat trei impresii, aş zice din “epoca de aur” dacă nu cumva unele aspecte dăinuie şi azi, foarte la obiect cu criza, atât cu cea curentă cât şi cu cealaltă pe care unii dintre noi au trăit-o. Vitrine, ghişee şi figuri goale, “minimaliste”, texte naïve şi hilare, o lume pe care măiestria lui Badea o face frumoasă şi sensibilă şi de ce să nu recunoaştem şi nostalgică dacă ne gândim la anii tinereţii noastre. Prinţesa de la ghereta RATB care croşetează între perdeluţe curate în aşteptarea lui Făt Frumos, care nu va veni pentru că de mulţi ani circulă şi el ca şi noi toţi pe o “rută deviată”.

Al treilea participant roman ( subsemnatul) a prezentat două lucrări din ciclul “Grădini” : Grădină Montană şi Grădină Marină (ulei şi acrilic pe pînză ) iar între ele a plasat o poveste cu tematică interculturală: Platon Filozoful, Sybill Frigiana şi orfelinele samuraiului (ansamblu format din 4 piese, tehnică mixtă pe lemn). Lucrarea centrală era realizată pe hârtie lipită pe lemn în 4 piese, două mari şi două mici, amintind de iconografia creştină,  reprezentînd o poveste de adopţie fictivă , o lucrare vivace şi spontană ,care ieşea în evidenţă.

“We are the Champions !”

Celebra melodie a formaţiei Queen a fost intonată spontan, mai întâi la o masă şi apoi preluată de întreaga sală de participanţi la dinneul bienalei, de peste 1000 de persoane. Ne pregăteam ca  a doua zi să strângem exponatele, să facem ultimele schimburi de adrese şi recomandări cu ceilalţi artişti participanţi. Pentru noi, cei truditori ai atelierelor, bienala a fost un forum liber al artiştilor din întreaga lume.  Reacţiile la participare nu vor fi imediate, ţinând cont că anumite procese de evaluare abia au început, pentru artiştii mai puţin cunoscuţi.Chiar dacă marea majoritate a artiştilor a plecat acasă doar cu frumoasa diplomă de participant, ea reprezintă pentru artist certitudinea că se află într-una din cele mai importante selecţii mondiale. Şi dacă fără să vrem ne fuge mintea la comparaţia cu sportul şi la bienală s-a simţit competiţia, numai că altele sunt criteriile. Profesionalismul şi tăria credinţei în propriul demers artistic au fost şi sper să rămână pe mai departe criterii de notare în artă.Deci, pe când auzim şi noi de constituirea asociaţiei Artiştilor Români participanţi la Bienala de la Florenţa (R.B.F.A.)?

Am avea destule motive cultural-politice şi istorice în calitatea noastră de “fraţi de la est”şi nici profesional nu suntem mai prejos.

Mircea Titus ROMANESCU

1 comment to Dialogul între civilizaţii

  • Merci Mircea pentru email!!
    I understood everything and I could reed the article about Biennale.
    Do you have the photos of the pictures you presented?
    Best regards,
    ta sarut
    Ana

revista presei Romania Culturala