ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Poeme de Viorica Răduţă

gândul de stă cu mama

să ai culoarea apei

aşa se vede salcia moartă

ce să faci cu asta faci vise

gândul e mama

crede că se uită la ea

se uită cum îşi spală cămaşa pe trup

dar e fratele meu

îi strânge mâinile

sunt apă spune

aşa de aproape

că se acoperă dimineaţa

mama stă la fereastră

aşteptarea se duce cu ea

vânt de piatră

două vipere muşcă pământul

de dimineaţă vântul e mai întins decât liniştea

după care se izbeşte de cumpănă

o pasăre cu seara pe aripi

cu naşterea înăuntru

vântul se usucă pe ea

atunci privirea mamei din somn

nu mai are visul afară

are doar surorile moarte

tot la 8 ani le aude una câte una

ca şi cum ar fi seară ar fi dimineaţă

se uită la vânt

se uită departe

visul nu vrea

o piele uscată

el vrea să trăiască un timp singurătatea

şi de atâta aşteptat

totuna e cu halta pe partea cealaltă

unde nu-i loc este ziuă

cineva mă priveşte

visul tău nu se uită nu

mă ţine doar gândul

de pământ

sunt multe ploi odată cu trupurile

pielea se spală de gând

e locul pustiu

de aproape

timpul e omul meu

nu pot să-l ţin

drum de întoarcere

până când se trezeşte

cu zilele până la os

şi murim

murim mâine!

dimineaţa noaptea

după cum sunt eu îngropată

sfârşitul de săptămână nu-i şi sfârşitul

care se uită la cer

vine noaptea vine moartea

cade pe om

tu stai într-un veşmânt

care se uită înăuntru

e tare devreme dimineaţa

gândul o urneşte din loc

îmbălsămaţi

poartă mamele pe ape

care i-au fost lăsat vii nu în viaţă

vântul are pielea în apă

copiii sunt jumătăţi de oră

cu seara în seara cealaltă

ca o piele

de aceea nasc singuri

sunt goi în ape

valul din pasăre

o aripă mai încolo

păsările sunt omorâte în pasărea care

se strigă singură

cum o ia glontele pe braţ şi sapă în ape

îngerul pune piatra în gând

altă natură

pe hotar mâna lui stă

sunt case de apă doar piele şi piele

editorial

femeia cea cu dinţi albi

de urme sălbatice

pe care le ţine în sticlă

femeia cea cu dinţi albi îşi mănâncă din colţii rămaşi

animalele sunt expuse a doua oară

nu au privire au gheare

femeia cu dinţi albi în vitrină

îşi pune gânduri

mâinile sunt amintiri toată săptămâna

toată săptămâna e până la moarte

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala