Un muzician aristocrat

Peisajul nostru muzical este  cu certitudine foarte divers. Si e normal să fie aşa. Mai greu este să fii în situaţia de a discerne şi a cerne. Ca peste tot, impostorii au apărut ca ciupercile după ploaie. Oameni care se imaginează în vârful unor piramide de nisip, care  se tem  de iminenta prăbuşire a Universului pe care-l confundă cu propria persoană…

Trufia nu face bine în artă, tupeul e uşor de detectat, formele fără fond sunt la putere şi originalitatea a devenit mod de fiinţare, de parcă cineva ar trebui să invente mereu cele preabine ştiute. Ţâncii nu mai vor să fie struniţi de dascăli, puberii se cred genii, cei atinşi de scleroză nu se mai dau duşi, nesuportând a nu mai fi în centrul atenţiei,  cei care au ceva de spus sunt ridiculizaţi sau marginalizaţi, maeştrii sunt ignoraţi.

La începutul lunii, Emanuel Elenescu ar fi împlinit 99 de ani. Născut în 8 martie 1911 la Piatra – Neamţ, a studiat cu George Georgescu, Antonin Ciolan şi Ion Vasilescu la Conservatorul din Iaşi. Se perfecţionează în arta dirijorală cu  Theodor Rogalski şi Wilhelm Mengelberg. Cână la fagot în Orchestra Radio şi predă la Conservatorul ieşean. Dirijor al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii, Elenescu a condus fără întrerupere această orchestră timp de 55 de ani, în diverse repertorii de muzică universală şi românească, realizând sute de prime audiţii.

Compoziţiile lui Emanuel Elenescu dezvăluie profunzimea spiritului, expresia sensibilităţii autorului. Primeşte Menţiunea I în 1937 cu Variaţiunile simfonice pe o temă românească şi Premiul III de compoziţie “George Enescu” un an mai târziu cu Rapsodia Română pentru vioară şi orchestră.

Fost elev la Colegiul Ferdinand, cetăţean de onoare al Bacăului , a dirijat în oraşul nostru peste 40 de concerte.

Un maestru, seniorul baghetei, a fost, înainte de orice un om normal, conştient de valoarea sa, căruia gloria nu i-a înceţoşat gândul.  Un  model pentru mai multe generaţii. Să fie oare un model uitat?

A convieţuit cu muzica peste 80 de ani, într-o viaţă plină de farmec şi deloc lipsită de reliefuri.

Emanuel este nume biblic ce înseamnă în traducere “Dumnezeu este cu noi”. Graţia divină l-a înzestrat cu talent şi nobleţe. Nu arborele genealogic ni-l recomandă ca aristocrat, ci ţinuta, demnitatea, verticalitatea, în ultimă instanţă, întreaga sa viaţă.

Ozana KALMUSKI – ZAREA