ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Dan Perşa - Minciună şi sens

Minciuna, pentru că instituie un sens, e prin excelenţă umană. Astfel literatura e justificată – ca şi mitul, ca şi religia (creştinismul, de pildă, a dezvoltat o teologie, prin concilii, de pură speculaţie intelectuală, adică mincinoasă faţă de teologia rezultată din revelaţii). Oamenii au nevoie de aceste minciuni (idei culturale), pentru că sunt presaţi interior de nevoia de sens. În civilizaţia contemporană s-a produs şi sciziunea între social şi ontologic, iar minciuna este strict necesară funcţionării unei societăţi a obiectelor, o societate dezontologizată (omul=obiect). Minciuna e fantasma, e nevoia de metafizică, este modul de a ne iluziona asupra salvării, a mântuirii. Minciuna aceasta este, în plan ontologic, unul dintre adevărurile umane (valorile umane constituie planul ce glisează peste planul social, al valorilor sociale-surogat), pentru că ele conţin aspiraţiile noastre, ce tind să producă transcenderea condiţiei existenţei: moartea – nostalgia salvgardării morţii (până la dorinţa imortalităţii); construcţia biologică a omului – nostalgia tinereţii veşnice; limitarea capacităţilor intelectuale (cunoaştere) şi imaginative – nostalgia cunoaşterii totale şi a imaginării absolute etc. În aceste planuri fantasmatice care fac legătura între ontologic şi social, se cuprinde viaţa de zi cu zi a omului: relaţiile cu semenii: familia, copiii, prietenii, colegii – ele constituie planul pur al umanului. Unui computer îi poţi oferi, printr-un program „teama de moarte” şi dorinţa imortalităţii, nostalgia veşnicei tinereţi, senzitivitate şi sensibilitate etc. şi poţi face din el un scriitor „metafizic”. Dar nu-i poţi oferi clipa, acea clipă de clipă a relaţiilor ţesute între oameni. Ceea ce a pierdut omul în civilizaţia contemporană este lumea întrebărilor ontologice (cele cu deschidere metafizică) şi generarea, ca reacţie, a răspunsurilor cu sens. Ontologicul şi antropologicul au fost copleşite de planul social. Iar aici minciuna e doar un surogat, o abjecţie de imagini sterile, produse pentru casa de marcat, pentru avantaje. Nu participă cu nimic la revelarea şi crearea sentimentului unui loc ocupat de om în cosmos, legat de cosmos, adică tocmai faptul produs de minciuna-sens.

Spunând că minciuna e foarte umană, mă gândeam la minciuna devenită credinţă, adică iluzie. Iluzionarea e o capacitatea fundamentală a omului, aceea de a considera drept real, prin credinţă, tărâmul spiritual creat de oameni (sau fiecare de el însuşi). Nu mă gândeam la minciunile guvernanţilor. Ei ne spun minciuni ce nu oferă nici un sens vieţii. Si se vede cât înţeleg din ceea ce făptuiesc, de vreme ce sistemul sănătăţii, cultura, învăţământul şpi religia sunt lăsate în mizerie şi aduc mizeria ţării. Iar mizeria e mai rea ca sărăcia. Când îi auzi minţind, nu poţi spune decât: „iartă-i, Domane, că nu ştiu ce fac!”.

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala