Vizitatorul

Eu n-am venit la voi

să fac ikebane,

n-am venit nici măcar

să rupem un ram uscat împreună!

Eu am venit la voi

să văd ce mai faceţi,

cum o duceţi cu inima, cu splina

şi cu tuberculii !

… Dar cine te-a chemat ?

veţi musti voi întrebarea …

şi atunci vă voi spune

un lucru nou-nouţ:

eu n-am venit la voi

să fac ikebane

doar treceam întâmplător pe-aici,

pe sub fereastra camerei de gazare!

Pedeapsa

Învăţătorul n-a avut grăunţe

şi ne-a pus cu genunchii pe pietricele,

în spatele tablei

- pe atunci table stătea pe picioarele ei –

dar nu ne controla, nu se uita la noi

dacă ne facem pedeapsa

sau dacă se aude vreun plâns

atunci ne-am privit toţi trei în ochi,

unul pe altul,

şi ne-am hotărât să rezistăm …

Ne durea dar am stat aşa

cam o jumătate de oră

până a început să plouă

cădeau stropii pe fereastră ca lacrimile

din clasă se auzea un murmur

nemurmurat până atunci

era ora de muzică şi toţi cântau

despre calul lui Gheorghiţă

aninat de-o garofiţă.

Când s-a terminat cântecul

învăţătorul s-a îndreptat spre noi

sculaţi-vă, ne-a alintat el

ca şi cum ne-ar fi chemat din mormânt,

acum ştiu că nu voi

aţi omorât mâţa primarului !

P.S. Douăzeci de zile stă cobra regală, nemâncată şi nebăută, pe cuibul său, după 27 de milioane de ani de evoluţie!

Vara asta

La mănăstire

pe ploaie

intru ud în biserică

trupul rămâne afară

în prag

şi se închină…

„L-am pierdut !”

se sperie el

despre mine.

Z

Stăm nemişcaţi

Marea Lagunelor

îşi potoleşte sarea

cu sângele nostru…

Un poem frumos

pentru Veronica

Va mai fi, nu va mai fi?!

mă joc eu cu petalele negre

ale ciorilor de pe cer

urcate-n văzduh

pe urmele avionului de la ora două.

Nu mă gândesc la moarte ci la viaţă

ce se va întâmpla cu iubita mea

plecată la Valea D.

ca să se urce pe un dâmbuţ:

va putea ea vărsa o lacrimă acolo

sau vor vrea şi celelalte să se reverse…

Mă gândesc dacă mâine

când e duminică

va ajunge ca apele de seară acasă…

Multe-ar mai fi dar păsările se termină

un planor mic pluteşte şi el

peste lanurile de floarea soarelui

din Turnul de Control vine miros

de plăcintă caldă.

***

Sunt o cană de porţelan

în mâna

jonglenului

orb !

*

Soledat, singurătatea mea,

Dragostea mea,

Mântuieşte-mă !

Călătoream

Doar eu am văzut beregata lumii însângerată

ceilalţi dormeau duşi

a fost o noapte de lung metraj

plouă la Geneva

particule elementare

cad din buzunarele norilor

în craterele porilor noştri, adâncindu-le,

privighetori prin tufele grădinii

îşi ascund în ouăle lor cântecul.

Vremuri în lucru

În vârful casei, câinele,

iar casa merge pe râu în jos

stai, zice podul, că mă dărâmi,

dar casa-i goală şi nebună,

câinele sare de pe pod şi se face nevăzut

el se va întâlni cu alţi câini

şi se vor sălbătici

vor colinda satele şi cantoanele pustii

vor fura icoane din biserici

şi vor ataca în amiaza mare

convoaiele cu soia şi cu sfeclă de zahăr…

Vremea lor va dura puţin

spre toamnă haita se va destrăma

vechile idealuri vor pocni

iar în oraşe îi vor aştepta

capcanele cuptoarelor cu microunde

doar cinci vor intra în iarnă, dintr-o mie,

şi vor petrece Anul Nou

sub podul ce leagă strada Ciocârliei

de strada Crinului,

în primitorul nostru oraş, C .

Colibri

Fiecare vers este o fraudă

fiecare vers este o ofrandră

pe altarul de o palmă al zeilor morţi

fiecare vers se scutură de sine

el este codiţa mărului

ca sufletul de trup se desprinde

de ramul său,

ba mai greu !

Jurnal

(fila I)

Dragă domnule Kyropol

şi dragă doamnă Mantaverde,

am ajuns cu bine la Jiu

şi-am început să prind peşti !

Cum scoteam unul din apă,

cum îi dădeam drumul,

până către seară tot mai mulţi

au dorit să trăiască

acest barbar experiment!

Am făcut toate însemnările şi măsurătorile

ce mi le-aţi cerut

mi-a intrat apa în cizme

un fluture rechin mi-a tăiat calea

şi m-am simţit pândit

de după sălcii.

Mâine mă va opera de inimă

doctorul Malaparte.

Cum mă pun pe picioare cum vă caut!

Sper să petrecem împreună eclipsa de soare!

îmbrăţişaţi din parte-mi

pe Barza Roşie !

Fuga pe uliţă

Prin negură galopează un măgar

spre mine vine

cu fruntea în vânt

fuge de muşte şi de căldură

de abia apuc să mă trag

către şanţ

să nu mă calce.

În ameţeala lui el crede

că eu sunt întruparea căldurii

şi a muştelor!

După ce trece de linia mea

cade şi moare

cu acest gând înfipt între urechi

ca o suliţă.