ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Profeţiile mesianice

Dacă există o moştenire mesianică (a se vedea în acest sens cartea cu acest titlu a lui Michael Baigent, Richard Leigh, Henry Lincoln, Ed. RAO, 2006), evident, nu trebuie ignorate profeţiile mesianice. Sub acest titlu de mai sus, abatele de Broglie (1834 – 1895) reuneşte într-un op ce depăşeşte cu puţin o sută de pagini, un număr de opt conferinţe ţinute spre sfârşitul secolului al XIX-lea, mai mult din nevoia combaterii ateismului: „Progresele ateismului, începând cu secolul trecut, sunt înspăimântătoare… Aşadar, niciodată ca până acum n-a fost mai necesar să fie abordată cauza lui Dumnezeu împotriva ateilor” (pp. 11 – 12). Desigur, abatele de Broglie n-a prevăzut ce va urma în funestul veac următor (al XX-lea), când amprenta ateistă a celor două totalitarisme (comunism şi nazism) îşi vor disputa întâietatea în lume, în dauna tradiţiei creştine şi a celorlalte două religii monoteiste. Încercând, prin urmare, să interpreteze valoarea apologetică a profeţiilor, de Broglie se exprimă la un moment dat că dintotdeauna oamenii au fost preocupaţi de viitorul lor (p. 17), cu rezultate incerte, chestiune abordată, în treacăt fie zis, de Platon în Gorgias (523 a b c d e, 524 a b), unde ni se explică că oamenii îşi cunoşteau momentul morţii, rânduială schimbată de Zeus: „Mai întâi, spuse Zeus, ei trebuie să înceteze să-şi mai cunoască dinainte moartea, aşa cum o ştiu acum. I-am poruncit lui Prometeu să nu-i mai înştiinţeze. Apoi, ei trebuie judecaţi goi, cu toţii, deci să fie judecaţi după ce au murit… Cunoscând acestea, înaintea voastră, am pus drept judecători pe fiii mei, pe doi născuţi din Asia, Minos şi Radamanthys, pe unul din Europa, Eac. Ei, după moarte, îşi vor ţine judecata pe pajiştea de la răscrucea de unde pleacă un drum către Insulele Fericiţilor şi alt drum către Tartar. Pe cei din Asia îi va judeca Radamanthys şi pe cei din Europa, Eac. Lui Minos îi voi da împuternicirea de a decide asupra cazurilor nedezlegate de ceilalţi doi, pentru ca judecata asupra strămutării oamenilor să fie cât mai dreaptă”. Dacă evreii, din cele mai vechi timpuri ale existenţei lor ca popor, aşteptau un Mesia („Profeţiile vesteau un eveniment ce avea să vină şi care, câteodată chiar, îi fixau epoca”, p. 113), care să regenereze umanitatea, s-o mântuie, s-o purifice şi s-o readucă la credinţa indelibilă în Dumnezeu, căile de realizare erau diferite. Profeţi înzestraţi – Isaia, Maleahi, Agheu şi ceilalţi -, au prevăzut venirea lui Iisus, apoi, chiar şi locul naşterii acestui Mesia (Bethleem – Miheia, localitate atestată de Matei şi Luca), şi cele trei roluri ale sale: politic, doctrinal (şi religios), transcendent (şi supranatural). O chestiune ne preocupă: de ce totuşi evreii (care aşteptau de secole venirea unui Mesia), poate singurul popor care aştepta un trimis ceresc, nu L-au recunoscut pe Iisus Hristos ca fiind mesagerul divin şi ce s-ar fi întâmplat dacă-L acceptau? Am fi avut o singură religie universală? Înaintăm această ipoteză având în vedere că mahomedanismul, deşi născut sub revelaţie divină, cartea fundamentală Coranul este împănată cu multe elemente mozaice şi creştine. În fine, dacă Mesia înseamnă „cel care a primit ungerea regală” (p. 25), menirea Sa era aceea de a reinstaura monarhia lui Israel. Popor predestinat (de Divinitate), să treacă prin mari suferinţe: exoduri, deportări, holocaust – astfel, după exodul egiptean, evreii au cunoscut captivitatea asiriană (722 î.Hr.), şi cea babiloniană petrecută în două etape: 598 | 97 şi 587 | 86, când Templul lui Solomon este incendiat şi distrus, iar populaţia dusă în robie, mulţi evrei revenind la zeii canaaniţi, adoptând şi zei babilonieni, însă în ansamblu această deportare babiloniană a fost întrucâtva benefică, faţă de cea asiriană, când cele zece triburi au dispărut, apoi, după cucerirea Babilonului de Cirus cel Mare, acesta va permite evreilor revenirea în patrie şi refacerea Templului -, misiunea acestui Mesia era aceea de a restabili tronul lui Israel, devenind regele lumii întregi, a unei monarhii universale (idee întâlnită şi în gândirea indiană veche), cu reverberaţii până în actualitate: „Mesia trebuia să dea nouă lege, să înfăptuiască mari miracole, să predice religia, să convertească poporul, să-i ispăşească păcatele, să-i obţină iertarea, să-i facă să îmbrăţişeze calea Domnului. Apoi, acest rol doctrinal şi religios trebuia să se extindă şi asupra seminţiilor îndepărtate” (p. 27). În această stare de aşteptare a trimisului ceresc, evreii cunoşteau perioade de disperare, erau dispreţuiţi şi urâţi de seminţiile înconjurătoare, treptat numele de evreu devine sinonim cu o insultă. Totuşi, Dumnezeu îi alege pe evrei ca popor al Său (p. 93). Evanghelistul Ioan vesteşte apariţia lui Ioan Botezătorul care le va răspunde fariseilor: „Eu botez cu apă;, dar în mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi. Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei” (Ioan, 1, 26, 27). În fine, anumite consideraţii asupra religiei mozaice (p. 96) şi a poporului evreu – „În plus, această istorie a poporului iudeu este complet misterioasă; Israel este un popor de-a dreptul straniu, straniu prin caracterul său, cu trăsături persistente de ambiţie, de tendinţă spre dominaţie asupra lumii, cu această persistenţă în ura pe care a inspirat-o în jurul lui şi pe care o regăsim în toate epocile” (p. 114) –, completează benefic aceste expuneri privitoare la profeţiile mesianice ce se parcurg cu luare-aminte.

Ionel SAVITESCU

* Abatele de Broglie, Profeţiile mesianice. Traducere din limba franceză de Adina Baranovschi, Ed. Antet XX Press, an nemenţionat

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala