ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Cu sfioşenia în stilul juridic

E clar că nu putem scrie oricum. Dacă ne băgăm în seamă doar pe noi şi nesocotim rostul legăturii verbale cu celălalt, amestecăm lucrurile şi de unde credem că am ţintit doi iepuri, sfârşim prin a constata că am pierdut vremea. Încă din clasele de început şi încă din vechime şcolarii erau instruiţi că nu interesează doar ceea ce transmit prin mijlocirea limbii, ci şi cum transmit.

În 1879, I. Manliu publica un „Curs practic şi gradat de stil şi compoziţiuni“, premiat de Academia Română şi difuzat în toate şcolile din ţară, în care vorbeşte despre calităţile generale ale stilului (gramaticale, logice şi estetice) şi cele particulare. Sigur, nu sunt lucruri noi, dar aşezarea lor într-un manual încă din secolul al XIX-lea, însoţită de exemple şi de îndrumări pertinente, conferă un plus de autoritate şcolii în general şi disciplinei limba română în special. Parcă nu ne vine să credem că pe atunci între materiile de învăţământ nu figura limba română. Introducerea ei în programa şcolară a provocat entuziasmul pedagogilor: „În sfârşit studiul limbei Române îşi priimi dreptul de a exista în cursul secundar, pe lângă cele alte obiecte. Era şi timpul să se împliniască o lacună atât de vătemătoare întregului înveţăment. Junimea, trecend acum cu succes cursul secundar, va bine-cuventa pe cei ce au introdus şi la noi, ca în toată lumea, limba naţională ca studiu de sine stătător în scoalele secundare“ (Prefaţă la ediţia I, 1879).

În secolul XXI, ne întâlnim cu aceleaşi exigenţe ale comunicării, în raport cu intenţia pe care ne-o asumăm. Dacă ne adresăm unei autorităţi sau aceasta ni se adresează nouă, cetăţenilor de rând, tonul este altul decât cel dintr-o scrisoare amicală. Aş zice că în stilul juridic – sau oficial-administrativ – nota dominantă a unei astfel de compoziţii este fermitatea, ceea ce exclude sfioşenia.

Prin 2002-2003, făceam dese drumuri la Iaşi, mai precis la Universitatea „Al.I. Cuza“. Ca şofer, după vreo jumătate de oră, tânjeam după o cafea, pe care o găseam mai la îndemână în zona gării din primul oraş străbătut. Am tras maşina pe dreapta, la ieşirea spre Iaşi, ca de obicei. După vreun sfert de oră, am revenit la volan, numai că sub ştergătorul de parbriz din dreapta zăresc o hârtie albă, format A4. Citesc (aproximativ): „Domnule şofer, vă felicităm că în traseul dv. aţi inclus şi oraşul de la apa Moldovei, lăudat de istorici şi scriitori pentru frumuseţile lui. Vă informăm însă că locul în care aţi lăsat maşina nu este cel mai potrivit şi de aceea vă rugăm să treceţi pe la Casieria Primăriei etc., pentru a plăti suma de X lei“. Urmau mulţumiri, o semnătură indescifrabilă şi data. Ba a mai urmat ceva: zăpăceala mea totală. Am parcurs încă o dată textul, lipsit de antet, ştampilă, serie, adică de autoritate. Efectiv nu ştiam ce să fac: să ignor „actul“ ar fi fost totuşi o neregulă (gluma era exclusă), să-i dau curs ar fi însemnat să-mi calc pe inimă şi să accept tacit o imperfecţiune compoziţională. Corectitudinea-mi a învins. M-am întors din drum, am căutat Primăria şi am schimbat cozile de la trei ghişee: la primul am stat degeaba, la al doilea mi s-a dat un formular, iar la al treilea l-am depus. Total: trei sferturi de oră, başca 50 de lei de azi.

În 2010, alte vremuri, dar şi alte locuri. Mă aflu la Târgu-Mureş, pentru un simpozion ocazionat de împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea Universităţii „Petru Maior“. Găsesc pe o stradă secundară, lipită de clădirea-ţintă, un loc de parcare, între alte două maşini, fără să mai citesc ce scrie sub un P mare. După câteva ore bune, sub ştergătorul de parbriz din stânga, găsesc un fluturaş… drăgălaş. Citez (îl am în faţă): „Consiliul Local Tîrgu Mureş, S.C. TRACIA… S.R.L., NOTĂ DE CONSTATARE – Stimate conducător auto, deţinător al autovehiculului cu nr. de înmatriculare de mai jos, vă facem cunoscut că aţi încălcat prevederile HCL 74/2009, prin neîndeplinirea obligaţiilor stipulate de art. 4 din Reg. de Exploatare al parcărilor publice din Municipiului Tg. Mureş. Nr.înmatriculare auto: B-…, Marca…, Locul staţionării: N. IORGA, Data… 11.10, Ora/min…. Cod agent constatator: 40, Semnătura…, Seria 0369… Din acest motiv sunteţi obligat la plata unei despăgubiri de 22 lei care se poate achita în termen de 10 zile calendaristice, la casieria societăţii…, orar…, sau prin mandat poştal… Atenţie! Nerespectarea termenului de plată atrage după sine aplicarea sancţiunilor contravenţionale de la 50-500 RON în temeiul HCL 74/2009 şi O.G. Nr. 2/2001“. Urmau şi alte detalii, între care acela că „autovehicolul“ putea fi blocat, iar eliberarea lui ar fi costat 60 de lei. Trec peste mărunţişuri ale scrisului (corect: Târgu-Mureş, municipiu, autovehicul ş.a.) şi apreciez fermitatea tonului. Sau, ca să mă exprim în termenii calităţilor stilului, am constatat precizia mesajului: stilul juridic nu a fost amestecat, ca în „oraşul de la apa Moldovei“, cu semne ale registrului beletristic, colocvial sau chiar publicistic. Aşa că mă consider un donator la bugetul local în acest din urmă caz şi un plătitor legal pentru primăria târgumureşeană. A respecta caracteristicile unui stil costă mai puţin decât ghiveciul compoziţional.

Ioan DĂNILĂ

1 comment to Cu sfioşenia în stilul juridic

  • camelia

    Aveţi perfecta dreptate dar, după cum ştiţi, scopul scuză mijloacele şi, cu atât mai mult, forma.

revista presei Romania Culturala