ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

De stânga ori de dreapta?

Evenimentele cât de cât importante în viaţa lumii şi a planetei, chiar şi unele de-a dreptul copleşitoare se succed în ultima vreme cu o repeziciune delirantă. Ideea de haos predestinat, asociată celeia de zăpăceală organizată, predomină cu autoritate. În tot iureşul acesta blestemat, care ne acaparează zi de zi, ineluctabil, neîndurător, statornic, e greu să-ţi revii la pulsul normal al existenţei şi să te regăseşti cu un anume rost în mecanica socială. Dar rostul acela în care ai vrea să te regăseşti vizează nu o stare de contemplare abstrasă ci o atitudine. Nu e vorba de un militantism gălăgios, delirant, ci de o responsabilă situare în chiar câmpul libertăţii oferite de democraţie. Miezul incandescent al unora din evenimentele de dincolo de graniţă dar şi urmările lor imediate ori pe termen lung te privesc deopotrivă cu puterea celora din jurul tău. Bunăoară, te asaltează fel de fel de veşti despre scumpirea alimentelor pe plan mondial. Desigur, la tot răul lumii numai o criză alimentară mai lipsea. Mai afli cu totul întâmplător că o mare putere a lumii nu mai e dispusă să exporte grâu, că mulţimea nenumărată a locuitorilor altei puteri a introdus în alimentaţie produsele din grâu, alături de tradiţionalul orez şi mai ştii – şi asta e chiar o alarmantă certitudine – că în ţara ta, membră a Uniunii Europene, se practică o agricultură precară, încât ceea ce consumi zilnic provine, în proporţie majoritară, din import. Dar pot interveni diverse scumpiri constrângătoare, majorări nemotivate de preţuri, toate acestea accentuând pe simţite şi nesimţite asprimea vieţii. Colac peste pupăză, eşti alertat de vestea cea mare că vârful crizei a fost depăşit, că economia s-a stabilizat, că măsurile de austeritate au reuşit să evite colapsul ţării. Mă rog, ţara ca ţara, dar tu te vezi în prăpastie şi nimeni, dar absolut nimeni nu-ţi aruncă o frânghie salvatoare. E drept că preşedintele ţării te-a mai liniştit în răstimpuri cu vestea ieşirii din criză, cu depăşirea vârfului dramatic al acesteia. Dar şi tu îţi mai aminteşti de pe la geografie că, asemenea Munţilor Stâncoşi sau masivului Himalaia, mai toţi munţii au înălţimi diferite şi prin urmare, vom fi depăşit noi un vârf, dar cine ştie câte vor fi rămas, determinându-l pe preşedintele ţării să iasă şi de aici înainte la postul de televiziune să ne repete frumoasa veste a depăşirii când a crizei, când a recesiunii. Şi în urma lui, ca o nălucă vorbitoare, primul-ministru repetându-ne cum a asudat guvernul ca să salveze ba ţara, ba poporul. Despre agricultură, vorba latinului, numai de bine. Pe deasupra de toate, ne mai dă bătaie de cap şi admiterea în spaţiul Schengen. Mofturile unor europeni – colegi de clasă, nu? – parcă nu-şi mai află limitele cu exigenţele lor, deşi se vede până şi din satelit că, tehnic, suntem pregătiţi să intrăm în teritoriul acela mirific. Iar dacă vor mai mult, lasă că le arătăm noi ce poate românul; ceva ce n-a văzut Parisul. De fapt, i-a avertizat chiar la ei acasă preşedintele nostru, spunându-le că vor avea ce vedea în ţara noastră, aşa, prin februarie 2011. Şi, deodată, ca sub o baghetă magică, mari desfăşurări de forţe i-a luat ca din oală pe oamenii nesătui, pe vameşii şi poliţiştii de frontieră. Hop-şa! Mai vreţi acţiuni energice împotriva corupţiei, domnilor occidentali? Noi vă mai putem arăta. Nu, nu, ar fi putut striga dezamorsaţi aceştia, n-ar fi rău să veniţi şi pe la noi cu asemenea acţiuni atât de bine organizate. Acum înţelegem noi vorba de la voi de-acasă: Nu te pune cu românul. Dincolo de Schengen însă, adică la noi acasă, fel de fel de vorbe şi mârâieli cu subînţeles s-au auzit, unele cam îndrăzneţe. Lasă-i, dom’le, că ştim noi, cunoaştem. Sita nouă şade-n cui. I-a halit pe ăştia ca să pună pe alţii, ştim noi din ce tabără. Păi nu? Păi, noroc. Om trăi, om vedea.

Şi noi credem că vom trăi şi vom vedea, dar ne abţinem de la furnizarea de păreri. Aşteptăm cu interes să simţim pe pielea noastră efectul benefic al măsurilor de felul ăsta. Până acum nicio experienţă din lume n-a confirmat că măsurile de austeritate sunt motorul stimulării economiei. Dacă se va dovedi valabilitatea acestei inovaţii capitale, demnă de Premiul Nobel (cu lauri), vreun guvern viitor, vrând să trecem înaintea tuturor, va reduce cu 50 sau chiar cu 80 la sută salariile şi pensiile. Atunci să vezi performanţă! Noi credeam că, dimpotrivă, dezvoltarea economiei are loc în condiţiile unor serioase investiţii în avantajul clientelei naţiunii şi nu a clientelei reprezentative. Din cele întâmplate la noi, mai că îţi vine să crezi că însăşi criza şi nu guvernul a fost salvarea noastră. Criza a venit când a vrut ea şi s-a pregătit de plecare din proprie iniţiativă. Că dacă s-ar fi lăsat alungată de reforma noastră, mai bine să tăcem mâlc. După puţinele noastre cunoştinţe, reforma la noi este acel fenomen străin care te lasă să trăieşti bine, dacă între timp nu mori.

Cât despre forţele politice, acestea ocupă, cum e şi firesc, şi scaunele din stânga şi pe cele din dreapta, într-o înţeleaptă cumpănire democratică. La un moment dat, s-a observat că era liber în sala marelui spectacol politic naţional un loc la dreapta. O grupare din stânga, cam stingheră în spaţiul de acolo, a făcut translaţia fulgerător şi a ocupat locul, ca şi cum ar fi fost de dreapta de când lumea. Ce i-a mânat pe ei în luptă? – vorba poetului. Bineînţeles, interesul naţional. Considerăm că acesta-i locul ce-l merităm, par a spune mulţi din vajnicii locuitori ai acelei drepte speciale, deşi prin arhivele personale unii vor mai fi păstrând încă, bine ascunse, carneţelele roşii (acum decolorate, aproape portocalii) de membri ai P.C.R. sau măcar ai U.T.C. Mă rog, fie, dar creatorii, elitele?

Elitele, cum le şade bine, sunt, se ştie neutre dar de dreapta, creatorii, iarăşi cum se ştie, sunt obiectivi, dar, după cum se exprimă un critic literar, dacă se respectă, sunt de dreapta. Fireşte, numai dacă se respectă. Încolo, creatorul „poate consuna cu doleanţele maselor în situaţii critice, însă nu se poate dizolva în frământarea lor” etc,etc. Nici noi nu zicem să se dizolve, riscând, să fie înghiţit de acaparatoarea actualitate militantă. Dar, scriind, măcar şi din aducere aminte, în numele gravelor probleme ale lumii şi ale naţiunii sale, e dator să uite de dreapta şi de stânga. Octavian Goga, foarte de dreapta în nişte situaţii cunoscute n-a uitat nicio clipă de solul din al cărui humus fecund i s-a hrănit poezia.

Scriitorul aparţine acelei energii care alimentează deopotrivă stânga şi dreapta şi le reprezintă în semnificaţiile lor majore.

Victor MITOCARU

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala