ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Dostoievski, filosofia şi filosofii (II)

În Jurnal de scriitor (Editura Polirom, Iaşi, vol. I-III, 2006), unde, firesc, Dostoievski lasă să se înţeleagă care ar fi afinităţile sale cu anumiţi filosofi, găsim trimiteri către Aristotel (vol. III, pag. 411), Francis Bacon (vol. III, pag. 411), Belinski (vol. I, pag. 7-12, 164, 238; vol. II, pag. 10, 12, 21, 23, 24, 292-295; vol. III, pag. 104, 224, 299), Diderot (vol. I, pag. 174), , Feuerbach (vol. I, pag. 11), Hertzen (vol I, pag. 149, 169), Kant (vol. III, pag. 356, 411), Proudhon (vol. I, pag 11), Rousseau (vol. I., pag. 183, 329, 321; vol. III, pag. 323), Saint – Simon (vol. II, pag . 324), Voltaire (vol. I, pag. 51, 174, 183, 320; vol. II, pag. 282, 312; vol. III, pag. 40). În măsura în care acceptăm că au fost preocupaţi şi de zone care au avut puncte comune cu reflecţia filosofică, am putea menţiona şi referirile la Newton, Cernîşevski, Darwin, Kepler, Malthus, Neceaev, Mihail Saltîkov-Şcedrin. Aceste trimiteri dostoievskiene din Jurnal nu sunt însă de natură doctrinară. Uneori, aceşti cugetători sunt amintiţi în bloc: „Dar pentru nimic în lume, totuşi, nu se va crede acum în Europa că la noi în Rusia se pot naşte nu doar lucrători în domeniul ştiinţei (…), ci şi genii, mentori ai umanităţii precum Bacon, Kant şi Aristotel (…) Nu vom avea niciun Bacon, un Newton sau un Aristotel până când nu vom păşi pe drumul nostru şi nu vom deveni independenţi din punct de vedere spiritual” (op. cit, vol. III, pag. 411). Unii dintre aceştia sunt amintiţi prin adevărate exerciţii de admiraţie, care-l contrazic pe Lev Şestov: „Imaginaţi-vă că societatea viitoare îi are pe Kepler, Kant şi Shakespeare: ei înfăptuiesc o mare lucrare pentru toţi şi toată lumea de asta şi-i respectă” (Ibidem, vol. III, pag. 356). Despre Feuerbach vorbeşte incluzându-l la etcetera, pe Belinski îl ironizează: „Mai era un german în faţa căruia se pleca atunci foarte mult, Feuerbach (Belinski, care toată viaţa nu a fost în stare să înveţe o limbă străină, pronunţa: Fierbach)” (Ibidem, vol. I, pag. 11). Voltaire, Diderot sau Rousseau nu sunt amintiţi mereu în contexte favorabile acestora, dat fiind cunoscutul naţionalism al lui Dostoievski, care nu aprecia faptul că străinii sunt „profesorii ruşilor”(„Înainte de Revoluţia franceză, pe vremea lui Rousseau (…) exista în ţara noastră moda profesorilor elveţieni: (…) «Vino, umanizează-ne, numai ia banii şi fă-ne oameni!»”(Ibidem, vol. I, pag.320) sau, fiind profund ataşat valorilor creştinismului ortodox, persifla ori de câte ori avea ocazia ateismul, în orice forme ar fi fost el manifestat: „Am

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala