ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Cerinţe, cuvinte…

Unora le-am prins înţelesul încă de pe când legam un răspuns de o întrebare, adică de când mă ştiu a vorbi cu cei din jurul meu în satul de munte unde mă născusem, mai sus de Piatra. Pe altele le-am auzit ca pe nişte noutăţi stranii venite în sat fără vrerea sătenilor odată cu întărirea noului regim şi a instituţiilor sale. Tata, de obicei, le aducea în casă, schimbând vorbe cu mama, simple veşti din noua lume pusă la cale încă din primii ani de după război. Însă acele cuvinte n-au răzbit în faţa celorlalte de care aveai nevoie la tot pasul, după mersul vieţii şi al treburilor în gospodărie. Unele de-a dreptul aspre, parcă spuse cu ciudă, altele noi ca şi materia pe care o … poznaşe, duioase, aspre, apreciind, descalificând. Însuşiri, denumiri, lucruri, acţiuni îţi treceau prin faţa ochilor ori măcinau înţelesuri cu oarecare conturi care mai târziu se destrăma sub năvala altei înţelegeri. De pildă, la vârsta aceea fragedă auzeam în casă cuvântul a plăti rostit ba întrebător, ba răstit, ba pe un ton de fereală de mama şi de tata, iar sonoritatea respectivei vorbe îmi evoca imaginea unui vecin pe care îl vedeam des îndemnând caii înhămaţi la căruţă sau la sanie. Purta mustăţi mari viforoase, era voinic şi abraş. Ce-o fi avut asemănător cu cuvântul a plăti? Desigur, nimic.

Unele cuvinte mi-au luminat toată copilăria, îmi evocau fragmente sau întreguri. Firea întreagă părea a sta sub puterea sau vraja lor. Altele în schimb, se strecurau ca nălucile şi nu mai reveneau decât după un interval considerabil. Multe erau strigate şi cred că izvorâseră determinate de asprimile vieţii şi de orizontul existenţei, care se modula şi el după geografia locului, schimbările vremii şi evoluţia etnografică a întregii comunităţi. Cele mai multe proveneau din zona neobişnuitului, a mărimii disproporţionate, a universului cosmic. Când începu exploataţia forestieră „adusă de ruşi cu sovromlemnul lor”, intrară în sat alte cuvinte noi care s-au pierdut în timp pentru că domneau, de regulă, aspecte ale profesiunii, aflată mereu în modernizare.

Fireşte că multe din respectivele cuvinte circulau într-un spaţiu mai extins, altele s-au păstrat cu înţelesuri schimbate faţă de acelea care mi s-au întipărit în anii depărtaţi ai copilăriei. Dispărute sau încă păstrate ca nişte relicve, ele îmi evocă acum mireasma pe care o degajă lemnul uneltelor din gospodărie, lustruit de lunga îmbrăţişare a palmelor bătătorite de munca de peste zi. Iată câteva din acele cuvinte pe care le auzeam prin anii 1945-1955:

argică, argele, s.f. (înv.şi reg.) margine improvizată din dulapi, de o parte şi de alta a unui patlaj (v. patlaj), practicată într-o exploataţie forestieră pentru a preveni alunecarea laterală a butucilor în timpul tracţiunii spre gura tasonului spre a fi încărcaţi în remorci;

basalagă, băsălăgi, s.f. (înv. şi reg.) sarcină mare în care se găsesc obiecte casnice, alimente, rufărie învelite într-o pânză legată în cruciş; traistă mare, burduşită;

batiţă, batiţe, s.f. (înv. şi reg.) spumă albicioasă, grasă ce se ridică deasupra apei în timpul fierberii cărnii de vită, porc sau pasăre;

bâstâcâi, pers.3 bâstâcâie, vol.IV. refl. (despre fiinţe) a trece cu greu peste un obstacol de oarecare înălţime (pârleaz, gard din răzlogi);

beleujet, beleujetă, beleujeţi, beleujete, adj. (adesea substantivat) dezmăţat, cu hainele în dezordine;

ciuştac, ciuştace, s.n. bucată scurtă de lemn folosită drept băţ la apărarea de câini, la aplicarea de lovituri;

ciuştări, ciuştăresc, vb. IV. tranz. a acosta o persoană de sex femeiesc cu scopul întreţinerii de relaţii sexuale, fără a reuşi; a (o) flocăi;

coşolină s.f. (reg. cu sens colectiv) nutreţ pentru vite cosit pe ogor după recoltarea porumbului; strănsură;

cotili, cotilesc, vb. IV. intranz. a mătura sumar prin casă, a scutura traverse şi carpete;

dolie, dolii, s.f. cameră lunguiaţă practicată în spatele casei, despărţită de camerele din faţă, comunicând cu ele, unde se locuieşte mai ales în anotimpul rece, dar şi pentru a păstra curate celelalte încăperi;

flisgău, s.n. flisgăuri, prima zăpadă cu cîţiva fulgi.

flisgui, pers.3 flisguieşte, vb. IV. intranz. a da prima ninsoare cu puţini fulgi, un pospai de ninsoare;

geni, pers. 3 geneşte, vb. IV. refl. a se arăta zorii, folosit în expresia „a se geni de ziuă”;

goangă, s.f. defect. pl. instalaţie ca o sanie pe şine de lemn, folosită în exploataţiile forestiere pentru transportarea pe distanţe mici a metrilor steri şi a butucilor;

ghioarcă s.f. ghioarce (rar, peior.) taur comunal nefiresc de mare;

hărblăblău adv. alandala

hărhăti, pers.3 bărbăteşte, vb. IV. tranz. a fi lătrat de câinii din curţi în timp ce te afli într-o deplasare prin faţa porţilor;

hlipchit, hlipchită, hlipchiţi, hlipchite adj. (adesea substantivat) înfometat, avar, dornic de a-şi însuşi cât mai mult din averea publică;

hoşnit, hoşnită, hoşniţi, hoşnite adj. isteţ, descurcăreţ, care face bună impresie;

îmboboti, pers. 3 îmboboteşte, vb. IV. tranz. a inflama o porţiune din corp, de obicei, un deget în urma unei lovituri sau răniri, cu efecte de umflare şi înroşire, cu dureri foarte mari prin colectarea de furori;

jidoghină, jidoghine s.f. drumuşor în pantă;

obleag, obleaguri s.n. (în expresii) a umbla aiurea, fără ţintă;

patlaj, patlaje s.n. podeţ practicat din dulapi de lemn de esenţă tare practicat pe anumite porţiuni, prevăzut pe margini cu argele, folosit în exploataţiile forestiere pentru deplasarea prin alunecare a butucilor tractaţi, de regulă de animale;

pânihos, pânihoasă, pânihoşi, pânihoase adj. (adesea substantivat) posomorât, rău intenţionat, pornit împotriva cuiva, persoană care întreţine un climat de tensiune şi neîncredere;

poaşcă, poaşte s.f. bucată ruptă dintr-o haină veche de blană, depreciată, folosită la pardosirea unui culcuş;

şcarpin, şcarpini s.m. (defect. de sing.) încălţăminte depreciată din piele, folosită pe timp nefavorabil sau la munci grele;

spancilit, spancilită, spanciliţi, spancilite adj. Atent cu sine, îmbrăcat cu gust, dichisit;

stegi, pers. 3 stegeşte, vb. IV (despre lucruri) a se găsi cu greu un lucru trebuitor, a lipsi din inventar, din gospodărie.

Iată că se geneşte de ziuă. S-a lăsat rece peste sat. Azi-noapte a flisguit cam un ceas-două. Aşa, un flisgău. De-acum ne mutăm în dolie, unde se încălzeşte mai repede. Ia să-mi pun în picioare  şcarpinii, să trag pe mine nişte bodroanţe. Nu poţi pleca la drum belenjet; să râdă lumea de tine. Şi ai mult de umblat: la dispensar să vezi dacă au ce-ţi face la degetul îmbobotit, apoi să-ţi duci nişte grăunţe la moară. Ai să vezi cum te hărhătesc cîinii pe le porţi. Ia să vezi de nişte poaşte pentru coteţul căţelului că i-o fi frig şi să te uiţi oleacă la roatele din spate la căruţă că umblă hărblălău. Ia să te bâstâcâi peste gărduţ şi să-i dai câinelui de mâncare. O fi hlipchit de foame. Îţi iar de la gură pânihoşii, de nu se mai stegeşte nimic prin gospodărie. Tu ce să faci, s-o iai razna pe obleaguri? Dar, ia uite, ce-i cu basalarga asta pusă pe prispă. O fi pregătit-o nevastă-mea pentru o necăjită. Ei, prin casă-i cotilit, coşolina e pusă bine în pod, băiatul e hoşmit, cel mai bun din clasă. Umblă curat, spancilit. Tu femeie, ia vezi de fiertura de pe plită până mă întorc eu. Să nu prindă batiţă. Ce-ai mai auzit de fata vecinului pe care era s-o ciuştărească beţivul acela? Îl dă în judecată? Ce ciuştace ar merita pe spinare derbedeul! Auzi? De mâine o iau din nou la pădure să dau după boi pe patlaj, pe lângă argele; să trag goanga cu metri steri. Doamne ajută?

Victor Mitocaru

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala