ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Bulevardul condiţiei umane

Universitarul Ştefan Munteanu a publicat recent a douăsprezecea sa carte: Bulevardul condiţiei umane (Adagii), Bacău, Editura „Corgal Press”, 2011. Este un cadou pentru vârsta de senior al spiritului pe care a sărbătorit-o de curând.

„Din neatenţie, nu mi-am dat seama când au trecut anii”, zice scriitorul în interviul „de deschidere” acordat lui Cornel Galben. Grozava sa întâlnire cu filosofia nu a fost întâmplătoare: „Eram îngrozit de perspectiva de a-mi consuma viaţa asemenea unui robot”. A fost încununat şi cu premiul „Ion Petrovici”, al Academiei Române. Zice iar: „Am greşit însă, crezând că şi cei din jur se vor bucura de bucuria mea. Naivitate!” Nimic nou: succesul atrage invidie, eşecul aduce singurătate. Poate că o altă perspectivă ar fi reaşezat altfel lucrurile: „Dacă aş fi câştigat un milion de euro la loto, gaşca de admiratori ar fi rămas activă, sperând la firimituri”. A fost să fie altfel, sublim, în ordine spirituală, pentru că toate „clanurile interesate şi-au dat mâna” şi…

Aforismele din Bulevardul condiţiei umane – chintesenţe ale unei cugetări originale, profunde, uneori amare – ne dezvăluie credinţa celui îndrăgostit de Eminescu: „Omul, prin condiţia sa, se situează între condiţia fiarei şi condiţia îngerului. Acesta este bulevardul condiţiei sale. Numai alergând pe acest bulevard îşi poate trăi drama ori îşi poate savura norocul. Orice încercare de viraj, la stânga sau la dreapta, îi este fatală; îşi pierde condiţia, adică pierde totul”. Ştefan Munteanu trăieşte cu mare folos şi împlinire pe acest bulevard „cu piste multiple, dar cu sens unic”.

Adagiile, adevărată rouă a sufletului, nu se comentează, se savurează… Vă oferim câteva dintre aceste „sentinţe” ştefanmunteneşti: „Pentru a fi cu adevărat liber, omul trebuie să devină sclavul filosofiei.”, „Nu pot fi fericiţi doar cei care urmăresc doar fericirea”, „Dacă nu sunt iubit, înseamnă că nu sunt vrednic de aceasta.”, „Uneori, cea mai bună alegere este abţinerea de la alegere.”, „Prostia nu poate fi pusă pe seama biologiei.”, „Cine nu are duşmani nu-şi poate descoperi prietenii.”, „Omul este valoare nu numai prin ceea ce este, ci şi prin ceea ce aspiră.”, „Asemenea oamenilor, nici cuvintele nu pot trăi singure.”, „Pentru a avea întrebări, trebuie să avem pasiuni.”, „Căutând un punct de sprijin, oamenii întâlnesc numai stăpâni.”, „Prefer ca nevoile să mă facă mai înţelept şi nu mai viteaz.”, „În dragoste nu te poţi opri; ori mergi înainte ori mergi înapoi” … Volumul este încheiat de o postfaţă (a subsemnatului…) de patruzeci şi una de pagini, Reabilitarea discursului filosofic în agora modernă. Demersul reprezintă o sinteză a creaţiei autorului, cea mai mare parte a acestor însemnări fiind publicate, de-a lungul anilor, şi în Deşteptarea.

Prezenţă elevată a dezbaterilor filosofice naţionale şi internaţionale, eseist elevat, instanţă axiologică, polemist redutabil, Ştefan Munteanu ni se mărturiseşte ca unui duhovnic: „Am fost un marginal, un tăcut, un ruşinat, un nemulţumit. M-am împăcat cu gândul că nu pot ocupa poziţii centrale, comode, că trebuie să mă bazez doar pe mine. N-am crezut niciodată că pot învinge prin minciună, prin hoţie, ori prin lovituri mârşave”. Din acest motiv are şi o fiinţare luminoasă; trăieşte pe bulevardul cel mai frumos al condiţiei umane. Un bulevard pe care, mărturiseşte autorul, „mintea mea a suportat trecerea de la haos la cosmos, de la dezordine la ordine. Am devenit stăpân pe mine şi pe proiectul la care mă angajasem”.  Această mărturisire ne aduce aminte de unul dintre adagiile sale: „Omul este frumos nu pentru că este perfect, ci pentru că luptă pentru perfecţiune”.

Ion FERCU

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala