Pentru informaţii suplimentare,
apasă aici!
Pretextul Alecsandri
Nedumerirea mea a pornit de la articolul Reflexul obişnuinţei calendaristice, din „Ateneu”, numărul 5 (501), mai 2011, unde profesorul Ioan Dănilă nota: „Noi înşine am considerat, în 1990, la centenarul trecerii în eternitate a scriitorului, că 1821 este anul naşterii şi aşa am gravat placa de marmură de pe zidul casei din strada George Apostu, nr. 9. Abia după aceea am aprofundat cercetările şi am constatat că data reală a ivirii pe lume a lui Alecsandri este 14 iunie 1818. Argumentele, împreună cu comentariile minime impuse de o asemenea teorie, le-am expus în paginile revistei «Vitraliu», într-un amplu documentar solicitat de conducerea publicaţiei.”
Curios, am căutat respectiva demonstraţie, pe care am găsit-o în numărul 1-2 (27), din aprilie 2007. Reproduc din Prospectul biografic, semnat Ioan Dănilă, fragmentul privitor la data naşterii: „În ceea ce ne priveşte, optăm pentru anul 1818, întrucât primii patru ani l-au apropiat de locurile natale într-atât încât mai târziu va reveni în Bacău cu plăcere şi îndatorat.” Acesta nu este un argument. Pe lângă faptul că plăcerea lui Alecsandri de a reveni în Bacău este discutabilă, nu văd ce relevanţă au primii patru ani de viaţă ai scriitorului în discuţia despre 1818.
Cercetătorul băcăuan speculează textul originar şi alege din el ceea ce îi convine: „Dacă în privinţa anului naşterii, interese directe îl determinau pe poet să susţină anul 1821, locul naşterii nu intră în nici un joc fantezist.” Care sunt acele interese nu ni se spune… Acelaşi text, Suvenire din viaţa mea, folosit pentru a demonstra că autorul Pastelurilor este născut în Bacău conţine însă şi data naşterii: „Sunt născut în Bacău, la anul 1821, luna iuli, în timpul revoluţiei greceşti ce au izbucnit mai întâi în Moldova sub comanda prinţului Ipsilanti. Ţara fiind pe atunce în prada eteriştilor greci şi ai enicerilor, parinţii mei fură nevoiţi a se adăposti în codrii, cu copiii lor şi cu câţiva servitori credincioşi”[1]. Ioan Dănilă comentează: „Ipoteza avansată de G. Călinescu (…) nu se susţine măcar dacă luăm în calcul lipsa informaţiei privind fuga mamei însărcinate.” Cu toate acestea, informaţia există, în ms. 882, citat la note, iar originalul francez lămureşte prezenţa mamei: „Ma mere appartenant a a la famille Cozoni, fut obligée de vivre avec ses enfants cachée dans les forets de Bacau…”[2]
În sfârşit, un alt comentariu, potrivit căruia „Acceptând anul 1818 (de ce am face-o?, n.m.), îl şi vedem pe Vasilică (cum îl dezmierda mama) în sânul familiei şi nu… la sânul mamei (avea deja 3 ani şi o lună!)”, ne scuteşte de alte comentarii…
Concluzia este una singură: argumentele sunt minime şi nu comentariile, aşa cum pretinde Ioan Dănilă.
Scurt istoric al problemei
Revenind la întrebarea din titlu, ea pare banală pentru că adesea nu îi mai căutăm răspuns, mulţumindu-ne a lua de bune clişeele intrate în circuitul istoriilor literare, dicţionarelor şi manualelor şcolare. Surprinzător, nici aici lucrurile nu sunt chiar clare. În Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, apărut la Editura Academiei Republicii Socialiste România, în 1979, Florin Faifer oscilează între 21 iulie 1821 şi 14 iunie 1818, dând, în schimb, ca sigur locul naşterii, Bacăul. Acelaşi cercetător se opreşte, în Dicţionarul general al literaturii române, Bucureşti, „Univers Enciclopedic”, 2004, la data de 14 iunie 1818, fără a preciza motivele. Situaţia inversă o întâlnim la Georgeta Antonescu. Iniţial, în Dicţionarul scriitorilor români (coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu), Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995, este precizat că Vasile Alecsandri s-a născut la 14 iunie 1818, în Bacău. Ulterior, în Dicţionarul biografic al literaturii române (coordonat de Aurel Sasu), apare o nuanţă, anul 1818 fiind dublat de o paranteză interogativă (1819?, 1821?).
Pe cine să credem? Nici istoriile literare sau monografiile consacrate scriitorului băcăuan nu ne ajută. Cunoscutul pasaj din Istoria literaturii…, de G. Călinescu, nu lămureşte misterul, ci doar îi dă un aer romanesc, contribuind la instaurarea unei legende seducătoare, dar neconvingătoare: „În privinţa datei naşterii lui V. Alecsandri a fost discuţie aprinsă şi nu ne rămâne decât să acceptăm una, mai probabilă, aleasă chiar de poet, aceea de 21 Iulie 1821. Ivirea la viaţă a fost romantică. Fugind de răzmeriţă, în spre munţii Bacăului, mama îşi împlini rostul în căruţă păzită de departe de patru slugi înarmate, sub vehicul fiind culcuşul tatălui.”[3] Monografia din 1966 reia întocmai ideea, cu precizarea că „o mărturie de mitrică dă ca dată a naşterii 14 iunie 1818”[4]. Aşadar, criticul ştia de această ipoteză, dar nu o ia în serios, rămânând la data fixată de însuşi Alecsandri, 21 iulie 1821.
Legenda este reluată şi nuanţată de G. C. Nicolescu, în cele trei ediţii ale monografiei dedicate poetului. Ultima dintre ele, cea din 1975, spune: „Între cei care au luat calea munţilor a fost şi Vasile Alecsandri cu familia sa. A plecat cu o mare braşoveancă în care se afla soţia sa gata să nască, desigur şi cu alte căruţe cu merinde şi lucruri, întovărăşiţi de slujitori de încredere şi au poposit undeva, în mijlocul codrilor, aşteptând să se potolească lucrurile. Aici, în aceste împrejurări grele, se naşte pe la începutul lui iulie 1821, poate la 21 iulie, cum declara el uneori, cel de al doilea copil al lui Vasile Alecsandri. Era băiat şi fu numit, ca şi tatăl său, Vasilie. Copilul acesta avea să devină marele scriitor Vasile Alecsandri.”[5] Fascinaţia lui Călinescu se exercită aici din plin. De unde va fi ştiut el că era „o mare braşoveancă” e greu de spus…
Mult mai interesantă este precizarea că scriitorul „se naşte pe la începutul lui iulie 1821, poate la 21 iulie” şi o notă de subsol din care aflăm că: „În ceea ce priveşte data exactă a naşterii, ea e imposibil de precizat (s.m.). Toate actele existente, invocate de diverşi cercetători, sunt bazate pe declaraţia lui Alecsandri. Martorii înşişi, care confirmau, nu făceau decât să ateste data pe care le-o comunica scriitorul. În genere, Alecsandri evita să fie precis, desigur pentru că nu ştia nici el ziua cu certitudine. De aceea nici nu o dă pentru Albumul Junimii (vezi Sever Zota, op. cit., p.89)”[6]
Impusă în anii ’60 ca dată a naşterii, luna iulie 1821 va fi contestată ulterior, odată cu publicarea volumelor din colecţia Opere. Astfel, Marta Anineanu vrea să soluţioneze definitiv chestiunea, invocând o mărturie de mitrică: „Poetul şi-a fixat singur această dată de naştere (adică iulie 1821, n.m.) pe care istoria literar a respectat-o până acum. Descoperirea însă a «mărturii de mitrică», din 11 iulie 1835 (de fapt 12 iulie, n.m.), în care vornicul Vasile Alecsandri afirmă că fiul său este născut la 14 iunie 1818, lămureşte definitiv această controversă (cf. Documente, Buc., 1973, p. 283-284). V. Alecsandri, scriind despre vârsta sau aniversările sale nu a greşit niciodată data naşterii, calculul ducând întotdeauna la anul 1821. O singură dată, într-o notă a sa autobiografică, păstrată în Arhiva Academiei R.S.România, V. Alecsandri afirmă că şi-a terminat studiile la Paris la vârsta de 20 de ani, în anul 1839 deci foarte aproape de adevăr! Cf. Petre Popescu Gogan, Vasile Alecsandri mai puţin cunoscut, în România literară, III, nr. 42 (105), 15 octombrie 1970, p. 13.”[7] Demonstraţia este mai degrabă forţată, sintagma „deci foarte aproape de adevăr” neputând fi considerată un argument serios… Să luăm acum această mult invocată mărturie de mitrică, din 12 iulie 1835, dată de Decasteria Mitropoliei Iaşi, „drept act de naştere pentru comisul Vasile Alecsandri”: „…face ştiut duhovniceasca decasterie a Mitropoliei Moldovei că după încredinţarea ce s-au luat din sprafcă, s-au aflat pentru dumnealui Vasile Alecsandri că la anul 1818, luna iunie 14, s-au născut în târgul Bacăului din pravoslavnicii leguiţii săi părinţi, dumnealui spătarul Vasile Alecsandri, cu soţia sa Elenco născută Cozoni…”[8] Aparent incontestabil, acest document nu este actul de naştere al viitorului poet, ci un act prin care el dovedeşte a avea o anumită vârstă. De fapt, chiar Gh. Ungureanu precizează că „nu poate fi vorba de dovedirea datei naşterii lui cu un act de stare civilă oficial.”[9]
Această mărturie de mitrică a fost întocmită pe baza unei hârtii scrise de tată, care l-a rugat pe paharnicul Enachi să obţină o asemenea hârtie, necesară băiatului în Franţa, la studii: „De la preaosfinţia sa părintele mitropolit să să iei o mitrică pentru comisul Vasile Alecsandri. (…) Vasilică este născut – pretinde tatăl, n.m. – la 14 iunie în târgul Bacăului, botezat în legea pravoslavnică de preotul Ioan de la biserica numită Precista din Bacău.”[10] Avem, aşadar, de a face cu o declaraţie pe propria răspundere (ştim prea bine cum se dau ele şi astăzi), pe baza căreia Dicasteria a eliberat mărturia de mitrică. Lipsa de informaţii precise şi, implicit, de temei legal se vede şi din faptul că Mitropolia cere tatălui lămuriri: „Să să însemneze numele şi familia, atât a părintelui dumisale cuconului Vasilică, cât şi a neneacăi dumisale” (cf. Gh. Ungureanu, op. cit., p. 285), ceea ce spătarul Alecsandri face, precizând: „Spătarul Vasile Alecsandri, spătăreasa Elenco Alecsandri, născută Cozoni”.
Concluzia lui Gh. Ungureanu, bazată pe nişte documente discutabile, nu mi se pare atât de sigură: „…lăsând arhivele să vorbească, data naşterii poetului Vasile Alecsandri nu poate fi alta decât 14 iunie 1818”[11]. Ei bine, aşa cum vom vedea mai departe, ea poate fi alta, întrucât nu avem garanţia că declaraţia tatălui este adevărată, câtă vreme ea a fost dată în vederea obţinerii unui document care să servească fiului să-şi treacă bacalaureatul în Franţa. Nu văd ce ne-am împiedica să credem că tatăl „a sporit” vârsta băiatului ca acesta să-şi poată finaliza mai repede studiile la Paris.
Corespondenţa lui Alecsandri ca sursă documentară
Din fragmentele de mai sus (dar şi din altele), rezultă clar că Alecsandri s-a născut în Bacău. Data naşterii rămâne, în schimb, o problemă discutabilă. În absenţa unor documente plauzibile, o sursă documentară importantă se dovedeşte corespondenţa scriitorului, care conţine câteva referiri concrete la acest moment. Chiar dacă nu echivalează cu un act oficial, scrisorile pot fi relevante mai ales sub aspect uman şi pot dezvălui amănunte semnificative despre biografia unui autor. Mărturisirile din corespondenţa de maturitate a scriitorului, când acesta nu avea motive de a pretinde o altă vârstă decât cea adevărată, mi se par mai autentice.
În ceea ce-l priveşte pe Alecsandri, epistolele sale pot fi împărţite în două tipuri mari: oficiale şi personale (intime). Dacă primele pot fi suspectate ca neverosimile (aşa cum crede Ioan Dănilă), celelalte nu. În prima categorie, intră cea trimisă din Bucureşti, la 30 martie 1873 (dată probabilă) unui anume Hociung, din Bacău, pe care poetul îl roagă să îl ajute să-şi scoată un act de naştere: „Am nevoie de a-mi scoate o mărturie iscălită de oameni bătrâni, care să-mi serveze de act de naştere şi vin a te ruga ca să binevoieşti a-mi pregăti asemine mărturisire. Eu sunt născut la Bacău la luna iulie 1821…”[12] Dacă această scrisoare ar putea ascunde oarecari interese, altele, adresate unor prieteni sau rude, ies de sub incidenţa unor asemenea presupuneri. Bunului său amic Ion Ghica, Alecsandri îi scrie de la Sinaia, în 17 iulie 1880: „Şi iată-mă reîntors la picioarele mele de la 59 de ani, înţepenite şi al dracului de rău-voitoare pentru a coborî scările”[13]. O socoteală elementară dă ca an al naşterii 1821.
Informaţia reapare într-o scrisoare către Catinca Negri, din 25 iunie 1881, faţă de care se scuză că nu îşi poate ţine făgăduiala de a participa la o conferinţă la Slănic: „Este poate de asemenea şi efectul vârstei, căci împlinesc peste câteva zile şaizeci de ani!”[14] Dacă ar fi fost născut în 1818, Alecsandri nu ar fi ezitat să spună că împlineşte şaizeci şi trei de ani, vârstă care cântărea şi mai mult ca motiv al nerespectării promisiunii făcute. Importantă aici este şi sintagma „peste câteva zile”, care ne permite să aproximăm că poetul s-a născut la începutul lunii iunie 1821.
O confirmare a ipotezei găsim în scurta scrisoare trimisă din gara Mirceşti, la data de 5 iulie 1881, domnului V. Damian, preşedintele „României june” din Viena: „Sexagenarul din Mirceşti mulţumeşte din inimă membrilor…”[15] Exceptând situaţia puţin probabilă ca scrisoarea de felicitare să fi sosit înainte de ziua poetului, putem deduce că Alecsandri s-a născut în iulie 1821, înainte de data de 6. La întoarcere, 12/24 iulie 1881, poetul va dezvolta mulţumirile adresate societăţii studenţeşti, reiterând anul 1821 ca an al naşterii sale: „Mulţumită însă Junimei române din Viena, al cărei glas tânăr, simpatic şi înduioşător au salutat aniversarul meu sexagenar (s.m.), simt o dulce mângâiere în sufletu-mi”[16].
190 de ani de Alecsandri
Se impun în finalul acestui articol câteva precizări. Prima este aceea că ar trebui să disjungem între locul şi data naşterii lui Vasile Alecsandri. Dacă Bacăul este incontestabil târgul unde a venit pe lume viitorul scriitor, nu la fel de simplu este de stabilit momentul când acest lucru s-a produs. Tocmai din acest motiv, problema trebuie izolată şi tratată distinct pentru a nu amesteca argumentele.
Din datele pe care le avem la îndemână până acum (mărturisirile poetului, cu Suvenirele din viaţa mea şi cu corespondenţa) putem plasa naşterea lui Vasile Alecsandri la începutul lunii iulie 1821. Ceea ce înseamnă că anul acesta se împlinesc 190 de ani de la naşterea uneia dintre cele mai importante personalităţi pe care le-a dat culturii şi vieţii publice româneşti Bacăul.
Adrian JICU
[1] Vasile Alecsandri, Opere, vol. IV, Proză, text ales şi stabilit, note şi variante de Georgeta Rădulescu-Dulgheru, Bucureşti, Editura „Minerva”, p. 687.
[2] Ibidem, p. 905.
[3] G. Călinescu, Istoria literaturii române, ediţie facsimil, Bucureşti, Editura „SemnE”, 2003, p. 253.
[4] Idem, Vasile Alecsandri, Bucureşti, Editura tineretului, 1966, p. 6.
[5] G. C. Nicolescu, Viaţa lui Vasile Alecsandri, ediţia a III-a, Bucureşti, Editura „Eminescu”, 1975, pp. 10-11.
[6] Ibidem, p. 11.
[7] Vasile Alecsandri, Opere X, Corespondenţă (1871-1881), ediţie îngrijită, traduceri, note şi indici de Marta Anineanu, p. 835.
[8] Gh. Ungureanu, (coord.), Documente, vol. I, Bucureşti, Editura „Minerva”, 1973, p. 284.
[9] Ibidem, p. 285.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem, p. 286.
[12] Idem, Opere, vol. X, Corespondenţă (1871-1881), ediţie îngrijită, traduceri, note şi indici de Marta Anineanu, p. 93.
[13] Ibidem, p. 606.
[14] Ibidem, p. 732.
[15] Ibidem, p. 741.
[16] Ibidem, p. 747.
