ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Sergiu Adam: calm şi distincţie

Aflu de apropiata aniversare a lui Sergiu Adam şi dintr-un impus interior mă şi grăbesc să consemnez câteva gânduri, mai ales că faţă de Sergiu Adam am fost totdeauna aproape, prieteneşte aproape, se-nţelege.

O primă aducere aminte duce spre vremea în care ne revedeam la Iaşi, la reuniunile periodice ale Comitetului de Asociaţie a scriitorilor, din care făceam parte, pe când preşedinţia o deţinea neuitatul Mihai Ursachi. Plăcerea de a pomeni de fragmentul acela de timp se explică şi prin încântarea pe care o trăiam pe atunci, ştiind că ceea ce se întâmpla nici nu putea fi acceptat fără implicarea regretatului Poet.

Nu intenţionez însă să schimb gândul iniţial, motiv pentru care revin străduindu-mă să-l revăd pe Sergiu Adam, cu surâsul său generos şi mereu parcă pregătit să-ţi fie de ajutor într-un fel ori altul. De prezenţa lui se leagă şi întâlnirile literare sucevene de odinioară. Nici nu le pot numi altfel, pentru că ele făceau posibilă participarea dragă a băcăuanilor. Mai exact, voi spune că nu lipseau (de la acele revederi) nici George Bălăiţă, nici Mişu Sabin şi, desigur, nici Ovidiu Genaru. Totul se petrecea într-o vreme ce mi se pare acum (privită cu ochii amintirii) mai mult decât formidabilă; şi o definesc astfel pentru că pe atunci aveam, pe lângă seriozitatea impusă, spre a nu fi catalogaţi altfel decât eram, şi nebunia de-a rămâne aiuriţi şi haioşi, cum îi plăcea s-o spună neuitatul Mihail Sabin. Scopul întâlnirilor noastre (şi se înţelege că Sergiu Adam era nelipsit) îl constituia derularea şezătorilor literare pe care le puneam la cale fie la Suceava, la Câmpulung Moldovenesc, la Gura Humorului ori aiurea. (Cu concursul oficialităţilor implicate, se-nţelege).

Sergiu Adam, cum precizam, nu lipsea şi molcoma sa prezenţă completa aşadar ceea ce se petrecea sau avea să se petreacă. De altfel în fişa pe care i-o parcurg în Dicţionarul General al Literaturii Române el este caracterizat perfect atunci când textul de-acolo îl consideră „un introspectiv, urmăritor de aventuri regresive” şi mai ales elegiac, aşa cum este, „atent la meandrele psihologice”. Ca să reţinem ceea ce precizează sursa numită. A nu se uita însă că prietenul nostru, după cum se adaugă şi acolo, vine dintr-o familie în care tatăl viitorului poet era preot. Nu întâmplător poezia sa (e doar o părere) rămâne dominată, adaugă şi Eugen Simion, de un „lirism delicat”. Eu i-aş zice temperat şi nu minor, cum crede istoricul literar invocat pentru că suavele sale inscripţii şi volute poetice trimit, aşa cum s-a mai şi spus, spre sonurile bacoviene.

De altfel Sergiu Adam şi-a ponderat cu grijă ieşirile lirice, fără a dori să iasă în evidenţă, spre a atrage vrând – nevrând atenţia, după cum procedează alţii. Altfel nici nu-mi explic de ce atunci când e solicitat să vorbească despre sine şi despre crezul său artistic, cum s-a întâmplat şi de data aceasta, domnia sa preferă să bată în retragere. Nu cred că ar fi cazul.

Toate acestea trebuie instituite, deduse din parcursul evoluţiei sale scriitoriceşti. De altfel Sergiu Adam îşi continuă astfel comportamentul ştiut, implicarea reţinută în viaţa spirituală a timpului său. A nu se uita că toate cele amintite s-au petrecut şi în condiţiile în care poetul a stat de veghe decenii la rând la destinele revistei „Ateneu”. Calmul şi înţelepciunea implicării în realitatea epocii (şi nu numai) i-au conferit distincţia specială pe care o are şi de care nu pot fi demni decât cei asemănători cu felul său de a privi poezia şi viaţa.

Ion BELDEANU

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala