ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Filozofia credibilităţii

Când putem vorbi despre viaţa care ne trăieşte şi despre eroii ei ştiuţi şi mai ales neştiuţi? Unii încearcă să răspundă impulsurilor fireşti date de lecturi, anticipând ceea ce ar îmbrăca biografia omului în general şi a celui tânăr în special. Alţii aşteaptă ca vârsta să le fie compatibilă cu evaluările gândite de la înălţimea multelor decenii străbătute, iar alţii îşi porţionează datoria faţă de ceilalţi şi faţă de ei înşişi, punând însă mai presus de aceasta relaţia cu predecesorii noştri.

Vasile Iosif ilustrează ultima opţiune: a pregătit o lucrare („Gândind, mai pot zice că sunt“, Bacău, Editura „Egal“, 2011) ca obligaţie pentru un scriitor de a se închina la vatra gândirii universale, urmând ca în cel mai scurt timp să dea la iveală un volum de memorii. Este credibil autorul nostru? Da, măcar pentru faptul de a fi înregistrat peste nouă decenii de viaţă (s-a născut în 1919, la 16 mai, în satul Căuia, din comuna Dealul Morii, judeţul Bacău). Al doilea argument: traiectul biografic a fost nu doar lung, ci şi tumultuos, dacă precizăm că a fost – ca slujitor al cuvântului – ziarist la „Flacăra“, cursant al Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu“ a Uniunii Scriitorilor din România, redactor la „Tânărul scriitor“, corespondent al ziarului „România liberă“ ş.a.

Traseul strict literar înregistrează placheta de poeme „Altfel de cântece“ (1951), povestirea „Cale luminoasă“, la Editura Politică, dar mai ales piesa de teatru „Zburaţi, pescăruşilor“, cu care a debutat ca dramaturg. Tipărită de Fondul Literar al Uniunii Scriitorilor în 1959, piesa a fost pusă în scenă de teatrele din Constanţa, Ploieşti, Turda, Baia Mare şi adaptată pentru Teatrul Radiofonic. Revăzută în urma multelor reprezentaţii, a primit un alt titlu, „Maria“, şi a fost jucată, în 1961, la Teatrul Naţional din Bucureşti de mari actori: Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Marcel Anghelescu, Eugenia Popovici, George Demetru, Silvia Dumitrescu-Timică, Sanda Toma ş.a. Reprezentaţia a fost dată apoi pe scena Palatului, pentru circa 3000 de spectatori.

Editorial, activitatea de scriitor a lui Vasile Iosif a continuat cu volume de versuri, proză şi din nou dramaturgie, din 1979 până în 2004.

Am ţinut să-l cunosc în Bucureşti, înainte de anul 2000, şi să realizez un interviu sintetic despre clocotitoarea-i viaţă. Vreme de aproape o oră, în faţa unui microfon, undeva la un etaj aproape de cer de pe strada Cetatea de Baltă, am aflat lucruri uluitoare despre începuturile literaturii române contemporane. Reţin, de exemplu, că el este cel care l-a îndrumat îndeaproape pe Nicolae Labiş, la Şcoala de Literatură.

Din 2001, după decesul soţiei, s-a retras la Căuia (Răspochi), combinând viaţa de condeier cu cea de sătean. „Sunt încă activ la masa de scris, gospodărind grădina, via şi livada, ca un ţăran născut, nu bănuit“, îmi spunea acum câteva luni. L-am sfătuit să-şi scrie memoriile şi mi-a promis că o va face. În martie 2011, era bucuros să mă vestească despre primele fragmente: „Romanul vieţii mele îl scriu acum“. Mai rămânea să se lupte cu boala şi cu frigul, ba chiar şi cu bătrâna maşină de scris. I-am sugerat să-i procur un reportofon şi să se înregistreze, după un plan, eventual. A rămas să ducem la capăt gândul.

Până la „Memorii“, avem în faţă o mică antologie de „ziceri filozofice şi metafore celebre despre natura şi viaţa umană“. Repartizate pe teme, aceste adagii selectate din lecturi ori din lucrări de profil au darul de a fi o nouă chintesenţă a gândirii umane de la noi şi de pretutindeni. Acolo unde lipsesc numele autorilor, se presupune că zicerea şi metaforele respective ilustrează „cuvintele înaripate“, devenite bun al umanităţii.

Considerăm că o lucrare de acest fel este bine-venită în special pentru cititorul tânăr, doritor de a-şi configura un traseu al devenirii luminat de experienţa vieţii altora şi de rostirea acestei experienţe, aşa cum a fost gândită de înaintaşi.

Ioan DĂNILĂ

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala