ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Taurul şi balerina de pe Wall Street

De vreo câteva săptămâni încoace, în parcul Zucotti din New York, în imediata vecinătate a faimoasei artere financiare Wall Street, un grup din ce în ce mai numeros de oameni s-a adunat ca să protesteze în numele celor 99% de locuitori ai planetei care au fost sărăciţi şi distruşi prin politica iresponsabilă a celor 1% în mâinile cărora se concentrează bogăţia şi puterea mondială. Totul a pornit de pe internet, de la un grup de canadieni inspiraţi de „primăvara arabă”, reuniţi în jurul revistei Adbusters, o revistă anti-consumeristă, lipsită de anunţuri sau reclame publicitare. Sigur, nu e vorba doar de o fandoseală protestatară, e clar că lumea începe să-şi dea seama că atunci când ai nevoie de trei slujbe ca să poţi supravieţui ceva nu e în regulă cu sistemul.

Afişul mişcării „Ocupaţi Wall Street-ul!”, conceput de aceiaşi canadieni, se bazează pe un mesaj pictorial ingenios conceput. În prim plan apare emblema Wall Street-ului, taurul imens de bronz, gata de atac (bineînţeles, o atracţie turistică). Pe grumazul lui, o balerină graţioasă stă pe vârful unui picior, într-o poză artistică ce vine dintr-o dată în contradicţie cu animalul mătăhălos de dedesubt. Sunt aici ilustrate două tipuri de putere: pe de o parte, puterea tradiţională şi bine înfiptă în pământ a pragmatismului centrat pe profit şi îmbogăţire ce se ascunde în spatele romanţios al visului american; pe de altă parte, o putere deconcertantă şi suplă ce îşi propune, printr-un dans non-violent, în ciuda fragilităţii şi vulnerabilităţii sale, să supună bestia dezlănţuită (ca în pilda cu David şi Goliat). Ai fi tentat să zici, la repezeală, că e un fel de luptă de clasă, dar, deşi americanii nu se sfiesc să declare mişcarea „revoluţionară”, ar fi greşit să o asociem cu paradigmele de stânga ale unor revoluţii europene din secolul trecut. În primul rând pentru că americanii nu vor socialism, din simplul motiv că au iremediabil scrise în sânge proprietatea privată, consumerismul şi individualismul. În al doilea rând, pentru că afişul schimbă direcţia: nu de la baza materială brută spre arta neutilitară, elitistă, ci tocmai invers.

Dimensiunea enormă a taurului, până acum simbolul energiei copleşitoare, răzbătătoare, agresive a capitalismului american, se transformă în semnul unei supraponderabilităţi bolnave, cauzată de imoralitatea goanei după profitul cu orice preţ. Balerina plasată deasupra e, desigur, simbolul culturii înalte, al rafinamentului, al eleganţei exuberante şi ironice. Forţa greoaie a sistemului nemilos este alegoric provocată (dar nu supusă!) de o forţă superioară, spirituală. Cursul evenimentelor arată însă că această din urmă putere nu e încă definită complet, pentru că protestanţii de la New York (la care se adaugă cei din lumea întreagă) nu au un lider anume şi nicio listă precisă cu revendicări. Aceste „lipsuri” s-ar putea să fie de fapt atuuri, pentru că ele contrariază, neutralizând-o, puterea politică şi financiară, care este astfel silită să reacţioneze, cel puţin pe faţă, la fel de non-violent. Primarul New York-ului trebuie să respecte dreptul de a protesta al cetăţenilor şi singura stratagemă, eşuată, de a dispersa mulţimea a fost aceea a igienizării zonei. Părţile se luptă una cu alta fără agresivitate (exceptând evenimentele de la Roma şi presupunând că totul va rămâne lipsit de violenţă până la capăt), aruncându-se reciproc în plasa discursului democraţiei liberale. Lupta e mocnită, pe dedesubt.

Semnificativ în această privinţă, pe fundalul afişului, se văd, agitaţi, în mişcare, oameni apărând treptat dintr-o ceaţă deasă, ceea ce sugerează caracterul ambiguu, neaşteptat al mişcării iniţiate, deloc întâmplător, pe internet. Internetul, aşa cum ne-a învăţat Marshall McLuhan, ne poate furniza piste interesante de înţelegere, pentru că mediul informatic digital modifică lumea prin însăşi natura modurilor lui de comunicare şi conexiune, prin ubicuitatea şi multicentrismul lui, prin puterea lui de revenire, reacţie, regenerare. Deci: nu putere centrală autarhică, ci nuclee de putere fluidă, versatilă, comunicantă; nu un lider, ci mulţi lideri; nu un program unic de revendicări, ci un context care să creeeze posibilitatea unor multiple îmbunătăţiri locale; nu verticalitate ierarhică prohibitivă şi discriminatorie, ci hypertextualitate dinamică, reversibilă, inventivă, neuniformizatoare.

Acestea nu sunt însă decât ipoteze rezultate din analiza unui afiş cu o structură metaforică ofertantă. Nu avem cum să ştim încă dacă reţeaua proteică şi imprevizibilă va îngenunchea taurul sau dacă taurul va strivi sau îşi va apropria în final balerina.

Elena Ciobanu

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala