ABONAMENTE
direct la redacţie!
Abonamente la Revista Ateneu Pentru informaţii suplimentare, apasă aici!
___________________

• • • • • • •


Cititorii
din judeţul Bacău
pot cumpăra
revista ATENEU
de la chioşcurile reţelei
"AVATAR"
şi de la redacţie.

• • • • • • •

• • • • • • •

Românii şi Ţinutul Secuiesc

Semnalăm cititorilor apariţia editorială a unei lucrări documentare de excepţie: „Românii în dezbaterile Congresului Secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii”, realizată sub egida Centrului European de Studii Covasna-Harghita, a Asociaţiei Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş”, şi cu sprijinul Asociaţiei Generale a Arhiviştilor din România – Filiala Bacău, ediţie îngrijită de prof. Vilică Munteanu şi dr. Ioan Lăcătuşu.

Prin tipărirea  acestui volum, Editura „Magic Print” din Oneşti „recidivează”, confirmând încă o dată consecvenţa în susţinerea activităţii cultural-ştiinţifice din judeţul Bacău, cartea înscriindu-se într-o listă semnificativă de adevărate lucrări de referinţă în domeniu. Lucrarea menţionată reprezintă un semnal clar că oamenii de cultură şi istoricii români pun o temelie solidă la edificarea unei istorii adevărate a României, bazată pe studii aprofundate şi pe documente, refuzând clişeele şi „istoriile” impuse nouă, de cercuri de influenţă sau cancelarii străine neamului romanesc.

Organizat ca urmare a sărăciei şi a numeroaselor semnale privind soarta grea a secuilor în Imperiul Austro-Ungar, datorate în principal întreruperii legăturilor economice tradiţionale cu românii, după instaurarea dualismului austro-ungar în anul 1867, precum şi a tot mai numeroaselor emigrări ale acestora atât în România, cât şi în S.U.A., Congresul Secuiesc s-a ţinut la Tuşnad în anul 1902, cu scopul declarat de a readuce prosperitate economică acestei etnii, considerată ca bastion al intereselor ungureşti înspre România. La Congres au participat numeroşi reprezentanţi ai statului ungar şi ai judeţelor locuite majoritar de secui (Mureş, Odorhei, Ciuc şi Trei Scaune). Lucrările Congresului, publicate de Buday Barna într-un volum de 689 de pagini, la Budapesta, în anul 1902, constituie astăzi un material documentar de excepţie, prea puţin cunoscut, privind convieţuirea secuilor cu românii de-a lungul istoriei. Într-un succint rezumat, se poate concluziona, indirect (cu toate accentele naţionaliste maghiare manifestate în cadrul lucrărilor Congresului), că secuii şi românii de peste Carpaţi au dezvoltat de-a lungul istoriei comune relaţii economico-sociale durabile şi reciproc avantajoase, de bună vecinătate, cu excepţia perioadelor marcate de şovinism, discriminare şi de izolare impuse de politica imperială.

Volumul „Românii în dezbaterile Congresului Secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii” depăşeşte însă cu mult tematica strict legată de Congresul din anul 1902. Prin multitudinea de subiecte abordate, el conturează imaginea, mult mai amplă, a unei întregi problematici în relaţiile politice dintre România şi Ungaria. Cartea cuprinde, în principal, conţinutul comunicărilor ştiinţifice prezentate de cercetătorii istorici în cadrul colocviului cu tema „Relaţiile cu românii în dezbaterile congreselor secuieşti. O paralelă istorică:1902-2010”, manifestare organizată la Bacău, în noiembrie 2010, dar şi o serie de studii şi articole apărute în alte publicaţii, în principal, în „ANGVSTIA” – Anuarul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni şi al Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe şi în „ACTA BACOVIENSIA” – Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău.

Deşi s-ar impune o prezentare sumară a conţinutului acestor comunicări, spaţiul nu permite decât o listare tematică a acestora, cu enumerarea autorilor şi a studiilor din cadrul fiecărei teme, suficientă  pentru ilustrarea valorii documentare a cărţii şi pentru  „activarea” interesului cititorilor:

I „Repere istorice ale convieţuirii românilor cu secuii” (dr. Ioan LăcătuşuDocumente privind relaţiile dintre Transilvania şi Moldova, cu referire la scaunul Treiscaune şi ţinutul Bacăului (sec. XVII – XVIII), studiul Secuii şi atitudinea lor faţă de Principatele Române, şi lucrarea întocmită de acelaşi autor, împreună cu Vasile Stancu – Secuii şi relaţiile cu românii în presa de altădată; drd. Vasile LechinţanSecuii în Moldova şi Ţara Românească la 1857. Paşapoartele eliberate în Odorheiu Secuiesc; lect. univ. drd. Ana DobreanuDate privind amploarea, direcţii şi alte aspecte ale emigrării populaţiei din comitatul Ciuc la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, precum şi lucrarea Amploarea şi cauzele emigrării populaţiei din comitatul Odorhei la începutul secolului al XX-lea; asemănări şi deosebiri cu comitatele Treiscaune şi Ciuc).

II. „Relaţiile secuilor cu românii şi maghiarii în dezbaterile Congresul secuiesc de la Tuşnad, din anul 1902” (drd. Vasile Lenchiţan – Aspecte ale relaţiilor secuilor cu românii în dezbaterile Congresului Secuiesc ţinut în anul 1902 la Tuşnad; Constantin Mustaţă, dr. Ioan LăcătuşuDr. Ion Bozgog despre Congresul secuiesc de la Tuşnad, din anul 1902; Prof. univ. dr. Petre ŢurleaUn memoriu despre importanţa Congresului Secuiesc, ţinut în anul 1902 la Tuşnad din punct de vedere românesc, dezbătut în şedinţa Consiliului de Miniştri din anul 1941).

III „Aspecte ale relaţiilor româno-maghiare, după înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918” (drd. Costel Cristian Lazăr – Influenţa statului maghiar asupra relaţiilor interetnice din România, cu privire specială asupra spaţiului secuiesc şi studiul Consideraţii privind relaţiile interetnice din judeţul Ciuc în perioada interbelică; dr. Ioan LăcătuşuDrama românilor din Arcul intracarpatic după Dictatul de la Viena (1940 – 1945); prof. univ. dr. Ion Giurcă, drd. Cozmin ZahariaPoziţia minorităţii maghiare faţă de statul român, în perioada 1938 – 1940, în viziunea Consiliului de Miniştri; prof. univ. dr. Petre ŢurleaO precursoare a UDMR-ului Uniunea Populară Maghiară).

IV „O pseudoproblemă: Apartenenţa etnică a credincioşilor romano-catolici din Moldova” (prof. univ. dr.Petre Ţurlea – Încercarea de maghiarizare a ceangăilor în anii 1946 – 1947; dr. Anton Coşa – Identitatea asumată şi identitatea dorit impusă romano-catolicilor din Moldova; conf. univ. dr. Ioan Dănilă – O temă (încă) deschisă – ceangăii moldoveni; ing. Gheorghe Bejan – Problematica romano-catolicilor din Moldova în mass-media maghiară; Extras din volumul: Jean Nouzille, Catolici din Moldova. Istoria unei minorităţi confesionale din România; Centrul de Sociologie Urbană şi Regională – CURS, din cadrul Universităţii Bucureşti: Romano-catolicii din Moldova – studiu preliminar).

V. „Dimensiuni actuale ale convieţuirii româno-maghiare” (dr. Ioan Lăcătuşu – Românii în dezbaterile publice organizate în judeţele Covasna şi Harghita, în perioada 1990 – 2010; dr. Radu Baltasiu – Chestiunea Maghiară în România).

Lucrarea conţine şi o „Bibliografie selectivă” deosebit de cuprinzătoare, furnizată de doi dintre cei mai reprezentativi autori, respectiv: dr. Ioan Lăcătuşu – bibliografia tematică „Românii din sud-estul Transilvaniei” şi dr. Anton Coşa – bibliografia tematică „Problematica romano-catolicilor din Moldova”.

Astfel structurat, volumul oferă o imagine generală a convieţuirii secuilor şi maghiarilor, după aşezarea lor în sud-estul Transilvaniei, cu românii trăitori de o parte şi alta a Carpaţilor Răsăriteni. Sunt puse în evidenţă multiplele şi strânsele relaţii stabilite de-a lungul veacurilor, amploarea mişcării migratorii a populaţiei, opiniile istoricilor români şi străini cu privire la această problemă, numeroasele interferenţe culturale româno-maghiare ş.a.

Referitor la Congresul secuiesc care a avut loc la Tuşnad în anul 1902, studiile din volumul prezentat fac o analiză comparativă a dezbaterilor iniţiate de liderii populaţiei secuieşti şi maghiare din sud-estul Transilvaniei la Congresul de la Tuşnad, cu dezbaterile din cadrul manifestărilor organizate în judeţele Covasna, Harghita, Mureş după anul 1990, reliefând o situaţie interesantă: în anul 1902, liderii secuilor din sud-estul Transilvaniei, zonă aflată în componenţa Imperiului Austro-Ungar, recunosc că după 1867, Budapesta nu a făcut nimic pentru dezvoltarea zonei şi propun strategii de dezvoltare a acesteia complementare economiei Regatului României; după aproape un secol de când localităţile Arcului intracarpatic fac parte din România, în manifestările consacrate marcării împlinirii a 100 de ani de la Congresul de la Tuşnad, nu se mai fac nici un fel de referiri la poziţia înaintaşilor faţă de România, aceasta fiind exclusă din strategiile de dezvoltare a zonei şi de păstrare a identităţii etnice.

Volumul conţine nenumărate exemple de abordare total diferită a problemelor legate de zona secuimii, la un veac distanţă de Congresul de la Tuşnad, scoţând în evidenţă poziţia discriminatorie a liderilor populaţiei secuieşti faţă de populaţia românească trăitoare alături de secui şi maghiari. Concluzia care transpare din aceste studii este că, într-o Europă modernă, singura cale de rezolvare a problemelor cetăţenilor de naţionalitate maghiară şi română din judeţele Harghita, Covasna şi Mureş este ca „cele două comunităţi să conlucreze pe criteriul funcţionalităţii şi al competenţei profesionale la soluţionarea unor probleme locale” (dr. Radu Baltasiu).

În lucrare sunt abordate şi alte subiecte „sensibile”, ca de exemplu unele teze tendenţioase ale istoriografiei maghiare, puse în slujba revendicărilor teritoriale, precum şi subiecte referitoare la graiul ceangăiesc şi bilingvismul existent în unele aşezări ale catolicilor din Moldova.

Studiile şi articolele din volum, referitoare la istoria şi cultura populară a catolicilor din Moldova, aduc argumente incontestabile care atestă apartenenţa etnică românească a populaţiei de confesiune romano-catolică din Moldova, argumente formulate exclusiv pe baza documentelor istorice, etnografice şi de artă populară identificate pe teren. Este pusă în evidenţă identificarea totală a catolicilor din Moldova cu neamul românesc, precum şi continuitatea legăturilor istorice ale acestora cu Transilvania, şi în mod deosebit cu localităţile din Arcul Intracarpatic, aparţinând fostelor scaune secuieşti.

După cum se poate constata, avem de-a face cu o carte incitantă, cu subiecte care de care mai interesante şi abordări pe măsură, importante în dificila operă de restituire a adevărului istoric, adresată atât specialiştilor în domeniu, cât şi cititorului pasionat de istorie.

Pentru cei interesaţi, cartea poate fi procurată de la Serviciul Judeţean Bacău al Arhivelor Naţionale, Asociaţia Romano-Catolicilor din Moldova „Dumitru Mărtinaş” sau de la Centrul European de Studii Covasna-Harghita sau poate fi accesată pe site-urile ultimelor două organizaţii.

Maria TURBATU

Nu poti comenta acest articol.

revista presei Romania Culturala