Ateneu

„Valoarea estetică se bazează pe memorie şi durere, durerea de a renunţa la plăcerile facile în favoarea celor dificile”, scria Harold Bloom în Canonul occidental. În această lucrare din 1994, astăzi dezavuată la scară largă în lumea nord-atlantică, valoarea estetică este legată indisolubil de „buna folosire a propriei solitudini, acea solitudine a cărei

Citeste tot materialul Mult prea albul Chaucer

O carte de factura celei de faţă trebuie apărată cu anticipaţie, mai ales într-un loc ca acesta în care trăiesc. Nu-i din cele menite să-mi aducă prieteni; din contra, mă aştept la despărţiri cu tapaj ale unora din cei pe care îi am. Ăsta-i preţul anumitor adevăruri, iar eu nu mă voi sustrage

Citeste tot materialul Baricade

Dacă logosul divin a creat lumea, trebuie să fi purtat în esenţa sa poezia, frântură de revelaţie a sufletului, cu umbre şi lumini, între neant şi devenire. De aceea poate, încă din zorii culturii universale, expresia desăvârşită a artei devine poezia, ca formă de armonizare a cuvintelor, fie că era vorba de poezia

Citeste tot materialul Pledoarie pentru poezie

Puţin cunoscută la noi, Anais Nin a fost revendicată de mişcarea feministă din anii `70 din Statele Unite; deserviciile aduse de încartiruirea în graniţele strâmte şi misogine ale literaturii aşa-zis feministe riscă să le cunoască nu doar diarista franceză, ci orice interpret al textelelor sale. Daca sexualitatea e văzută la D.H.Lawrence ca o

Citeste tot materialul Anais Nin sau chermesa simţurilor

„Întâmplător poate iubi oricine, chiar şi un nelegiuit!”
Dostoievski – „Fraţii Karamazov”
Iaduri şi raiuri

Ion Mânzat, caracterizându-l pe Dostoievski drept „un proroc întors din iad”, crede că iadul dostoievskian „este compus din patru iaduri conexe” (Psihologia creştină a adâncurilor. F .M. Dostoievski contra S. Freud, Editura Univers Enciclopedic Gold, Bucureşti, pag. 54). Primul iad

Citeste tot materialul Prin subteranele dostoievskiene

Când, în numărul anterior al revistei, îmi exersam ironia, cu prefăcută stângăcie, îndreptată împotriva unor oameni pe care, de fapt, îi simpatizez, aminteam şi de cartea lui Paul Johnson, Intelectualii, folosită atunci în trecere ca posibilă bibliografie, deoarece în ea autorul demonstra că inteligenţa, marea cultură şi chiar geniul nu presupun că posesorii

Citeste tot materialul Intelectualii. Tirania ideilor

Epigramistul

În epoca interbelică, majoritatea profesorilor şi avocaţilor, ba şi unii dintre funcţionari ştiau să facă epigrame, pe care, nu o dată, le întrebuinţau ca arme în bătăliile politice. Pluripartidismul îi separase. Trebuiau să arunce săgeţi în mai multe direcţii şi în acelaşi timp erau nevoiţi să primească lovituri din mai multe

Citeste tot materialul Despre Ion Luca (II)

Premisa cărţii semnate de Nicolae Oprea, „Poetul trivalent“ (Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2011), confirmată şi de exegeze anterioare axate pe subiectul respectiv, este că poetica lui Alexandru Macedonski se defineşte prin coabitarea nedisonantă a diverse formule adoptate în diferite etape ale creaţiei. Catalogarea scriitorului luat în discuţie în clasa unei singure formule estetice

Citeste tot materialul Complexul Macedonski

Nu cred că I. L. Caragiale este filosof prin ceea ce a scris, dacă ne raportăm, cum e firesc, la canoanele care stabilesc ce este sau cel puţin ce poate fi, după tradiţie, filosofia. De fapt, nici după înţelesul obişnuit al cuvântului, nici după cel „tehnic”, sugerat mai sus, nu cred sa fie

Citeste tot materialul „Filosofia” lui I. L. Caragiale