|
|
gândul de stă cu mama
să ai culoarea apei
aşa se vede salcia moartă
ce să faci cu asta faci vise
gândul e mama
crede că se uită la ea
se uită cum îşi spală cămaşa pe trup
dar e fratele meu
îi strânge mâinile
sunt apă spune
aşa de aproape
că se acoperă dimineaţa
mama stă la fereastră
aşteptarea se duce cu ea
vânt de piatră
două vipere muşcă
Citeste tot materialul Poeme de Viorica Răduţă
Cărbuni şi cenuşă
- lui Alexandru -
Da!…Da!… Ca mâine vine iarna… egală, albă, indiferentă.
Şi odată cu ea împăcarea, şi odată cu ea nerostirea
Dar să nu disperăm! Ar cam fi timpul
Să purcezi!…
În boccea, multe lucruri de prisos, de zvârlit, şi puţine
De păstrat…
Între ele, din belşug, cărbuni şi cenuşă
Să însemni drumul, uşor şerpuit,
Ce porneşte din bătătura casei
Citeste tot materialul Poeme de Ion Dinvale
Iarnă grea.
O zi
sau alta din ea
sau poate o noapte în care
poţi sau nu citi (de fapt
în atare iarnă s-ar potrivi
precum în cele împastelate de Alecsandri)
poemul Moartea lupului de Vigny
în tălmăcirea colegului Radu Cârneci (probabil
pretutindeni pe continentele lumii
urletele lupilor sunt aceleaşi – ei
nu au nevoie de urletengleza interetnică
internetică
şi nici de tălmăcitori).
Poţi sau nu citi
poemul despre peirea
Citeste tot materialul Leo BUTNARU – Salut
Un prinţ ivit sub zodia minunii
in memoriam
Mihai Codreanu
O, Prinţ ivit sub zodia minunii
Sonet încins cu legi dăinuitoare
din care armonii se nasc odoare
dând străluciri adânci înţelepciunii
Pilduitor genunchii-şi pleacă unii
la chipul tău cuvinte domnitoare
sculptându-te iar frumuseţea doare
de necuprins ca-ntinderea genunii
Şi timpul trece însă nu te fură
nu-i pentru tine negurosul Lethe;
drapat în toga-ţi – fragedă armură –
Surâzător şi
Citeste tot materialul Radu Cârneci – Sonete
Primăvară
Cineva a păstrat sămânţa labirintului:
vine primăvara,
rătăcirile cresc,
zilnic se-ntâmplă minunile grele,
doar ce nu-mi stă în putere se face,
şi nimic omenesc.
Memoria cerului se-ncarcă de stele,
virtuale lumini,
pe-o frunte-nclinată
s-agaţă şi plânge
cu lacrimi de sânge
cununa de spini.
Molia
Cuprinsă sunt în tinereţea ta,
ca molia într-o iluminare,
parcă se frig cuvintele de tine,
şi tot spre tine tind, în loc să zboare.
Deşi n-aveai cum să
Citeste tot materialul Elisabeta ISANOS
Sonet XII
E un veac hain, subjugă raţiunea
Nedreptatea întinde, braţele puhoiul
Ura creşte social, sălbăticiunea,
Sparge- n pielea omenirii iar buboiul.
Timpul nostru – veacuri blestemate
Clipele-i bolnave pas cu pas se scurg
Sub bolţi de cer, pustiul cade a moarte,
Ard iaduri comandate, tâmple în amurg.
Si de eşti prins în căutări viclene,
Învaţă inima cum să nu-i slujească
Nici unui diavol înfierbântat prin
Citeste tot materialul Dumitru Brăneanu
Canada
Margaret Atwood este considerată cea mai importantă şi de succes scriitoare canadiană a momentului.
Născută în 18 noiembrie 1939, în Ottawa (Ontario), este deţinătoare a numeroase premii şi distincţii: Ordinul Guvernatorului General (1966, 1985), una din cele mai importante distincţii canadiene, Booker Prize (2000), Los Angeles Times Fiction Award (1986), Premiul Arthur C. Clarke for best
Citeste tot materialul Margaret Atwood
Doamne, mai opreşte
azi mă duc la şcoală
nu am nici o boală
nu mai umblu pe pârău
să ajung cum e mai rău
vine domnu’ Cojocaru
şi ne ia cu liniuţa
la palmă fuguţa
cine vine să înveţe
la urechi să se dezgheţe
tata-i dus la primărie
ca să vadă de-o hârtie
mâine mă duc cu cotele
iar se strică notele
moş Apostol stă-n cireş
şi vorbeşte cu Gheorghieş
toată
Citeste tot materialul Octavian Voicu – Inedite
Târziu de toamnă
Scriu despre toamnă
cu veştede gânduri
înşirate pe-o foaie
de la stânga la dreapta,
tocmai când,
pe cerul vânăt şi ud,
toamna
scrie despre mine
cu păsări,
de la nord către sud.
Panta rei
Precum timpul,
curge râul
şi arheologul sapă,
doar va scoate
la lumină
urma peştelui în apă.
De-a viaţa
Ceva mereu
nu-i de ajuns,
ceva oricum
nu se termină,
când la-ntrebări
cauţi răspuns,
cât peste noi
curge lumină
Când adorm
Mereu, când adorm,
plătesc un
Citeste tot materialul Constantin Donea
Tragicul domn
În memoria lui Darie Magheru
Ce putred plouă la Braşov
Cu cuie strâmbe cu cocleală
Femeile au părul mov
Şi şoldul cât o catedrală
Iar stropii cad de jos în sus
E de un veac aceeaşi seară
Când cerul pare – la apus
O ambulanţă militară
Şi a venit melancolia
La mese-ntr-un tractir infect
De parcă-i sora Melania
Cu crucea roşie pe piept
Oprindu-se în pragul uşii
Precum
Citeste tot materialul Octavian Soviany
|

Conexiuni cu Ştefan Radu
___________________
|
Ce spun cititorii