Ateneu

Până să se impună drept un nume de referinţă în poezia românească, prin recunoaşterea venită din partea unor critici cu autoritate, Bacovia a trecut mai degrabă neobservat. Cei care l-au susţinut, prezentându-i favorabil volumele, au fost, de regulă, tinerii. Cu excepţia lui Al. Macedonski, Ovid Densusianu sau Grigore Tabacaru (care scriu despre el

Citeste tot materialul Bacovia, faţă cu tânăra generaţie de critici

1. Când şi unde

La mijlocul lui septembrie 1999, Bacăul organiza a XX-a ediţie a Festivalului Naţional „George Bacovia“. Au fost mai multe momente înscrise în program, printre care şi dezvelirea unei plăci memoriale sub o salcie din Parcul Trandafirilor din Bacău, în prezenţa mai multor personalităţi ale literaturii române şi, desigur, a oficialilor

Citeste tot materialul Povestea unei sălcii

„Ca şi legenda Bacăului, am şi eu legenda mea“, nota în ale sale „Divagări utile“ George Bacovia. De ce atunci nu ar avea şi Vasile Alecsandri legenda lui? Cu cât a contribuit el, cu cât au pus istoricii literari şi cu cât a rezultat din asocierea celor două surse a ieşit o poveste

Citeste tot materialul Casa „Vasile Alecsandri”: Reflexul obişnuinţei calendaristice

Ideea de a face această anchetă cu o temă la o adică imposibilă, anume „ce face neperisabilă o operă literară” mi-a venit în urma unei discuţii cu Nicolae Bârna, în care mi-a spus: în anii 90 şi 2000, despre cei deja revelaţi, cunoscuţi şi “clasaţi” – cum ar fi DRP-ul, Breban, Bălăiţă… –  s-a scris

Citeste tot materialul Misterul operei literare