Enciclopedia marilor personalităţi

Concepută şi coordonată, la Editura „Geneze”, de poetul, filosoful, eseistul, scientistul şi editorul Ion Văduva-Poenaru, Marea Enciclopedie Română se „adaugă cu modestie” suitei de enciclopedii şi dicţionare ivite în ultimii ani, dorinţa expresă a colectivului fiind aceea de a demonstra, „odată în plus, unitatea de neam şi limbă a poporului nostru, punând în evidenţă valorile ştiinţifice şi culturale româneşti, prezente cu majuscule pretutindeni în lume, în spiritualitatea universală”.

Nu cunoaştem în întregime structura amplului proiect editorial, dar, din cuprinzătorul argument ce deschide volumul al X-lea, Scriitori şi Filosofi, A-L (Editura „Geneze”, Fundaţia Realitatea Românească C.Ţ., Bucureşti, 2009), reiese că în final vor fi 12 tomuri, fiecare însumând aproximativ 500 de pagini şi în jur de 200 de personalităţi cărora autorii, nespecificaţi la finalul fişei, le conturează profilul.

Prezenţa în acelaşi sumar a scriitorilor şi filosofilor e justificată de faptul că membrii colectivului au vrut să reliefeze, „printre altele, că scriitorii români din toate timpurile şi de pretutindeni au dimensiunea profunzimii filosofice în tot ce gândesc, întreprind şi scriu” şi că filosofia românească, ignorată atât ieri, cât şi azi, se „constituie, profund, ca o dimensiune esenţială a culturii naţionale”, participând, „în felul şi cu proprietăţile ei, la croirea spiritualităţii româneşti, instituind note fundamentale ale acesteia”.

Militând pentru o evaluare şi reevaluare continuă a valorilor, autorii şi-au propus, totodată, să analizeze cele două fenomene, literar şi filosofic, într-o „deplină obiectivitate, neţinând cont de nici un fel de criteriu aleatoriu şi perimat, local în timp şi spaţiu sau extins în hotare nefireşti”, şi să se situeze, pe cât posibil, „cât mai departe de adeziuni sau adversităţi” ori de „mistificări de ordin personal sau de grup”. Altfel spus, o întreprindere pur ştiinţifică, menită să aducă în prim-plan personalităţile cu adevărat mari ale culturii române din domeniile abordate şi, într-o Europă multiculturală, să demonstreze, prin ele, că „limba şi literatura, cultura noastră perenă şi extrem de bogată, (da, extrem de bogată) va contribui, pe mai departe la îmbogăţirea hărţii spirituale a Europei şi a lumii”.

Cine sunt, aşadar, cei selectaţi să ne legitimeze pe „frontispiciul culturii europene”? De la prozatorul Ion Agârbiceanu la poetul Emil Lungeanu, în tomul amintit, şi de la poetul, prozatorul şi dramaturgul Alexandru Macedonski la poetul şi ziaristul Horia Zilieru, în volumul al XI-lea, Scriitori şi Filosofi, M-Z (acelaşi tandem editorial, 2009), sunt aproape 380 de nume mai mult sau mai puţin importante ale culturii române, dintre care nu lipsesc Tudor Arghezi, Eugen Barbu, Ion Barbu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Augustin Buzura, I. L. Caragiale, George Călinescu, Şerban Cioculescu, Ion Creangă, Şt. A. Doinaş, Geo Dumitrescu, Mihai Eminescu, Octavian Goga, B. P. Haşdeu, Nicolae Iorga, E. Lovinescu, Titu Maiorescu, Nicolae Manolescu, Fănuş Neagu, Hortensia Papadat-Bengescu, Perpessicius, Camil Petrescu, D. R. Popescu, Marin Preda, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Mihail Sebastian, Eugen Simion, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Urmuz, Tudor Vianu şi, dintre filosofi, Petre Andrei, Dan Bădărău, Alexandru Boboc, Petre Botezatu, Gh. Al. Cazan, Vasile Conta, Teodor Dima, Mihai Drăgănescu, Anton Dumitriu, Mircea Florian, C. D. Gherea, C. I. Gulian, Ion Ianoşi, Gabriel Liiceanu, Andrei Marga, Achim Mihu, Constantin Noica, H. R. Patapievici, Ilie Pârvu, Ion Petrovici, Andrei Pleşu, Titus Raveica, C. Rădulescu-Motru, D. D. Roşca, Florea I. Stan, C. Stere, Alexandru Surdu, Vasile Tonoiu, Ion Tudosescu, Teodor N. Ţârdea, Nicolae Vaschide, Gheorghe Vlăduţescu, Mircea Vulcănescu.

E lăudabil actul de recuperare a scriitorilor şi filosofilor din diaspora (Ştefan Baciu, Martha Bibescu, Nina Cassian, Matei Călinescu, Emil Cioran, George Ciorănescu, Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, Paul Goma, Grigore Gafencu, Eugen Ionescu, Nae Ionescu, Monica Lovinescu, Bianca Marcovici, Bujor Nedelcovici, Petru Popescu, Horia Vintilă), a celor aruncaţi în închisorile comuniste (Nichifor Crainic, Radu Gyr, Petre Ţuţea, Vasile Voiculescu), a autorilor şi gânditorilor din Republica Moldova, dar surprinde prezenţa profilurilor unora dintre coautori, care, prin operă şi activitate, nu se încadrează nici pe departe în cele două domenii abordate, precum şi a altora (esteticieni, sociologi, teologi, regizori, enciclopedişti etc.), care se interferează în mică măsură cu acestea. Sunt, apoi, destule nume care, prin operă, nu aveau ce să caute într-o asemenea enciclopedie şi, bineînţeles, numeroase altele, absente.

Căutându-i pe reprezentanţii noştri, am regăsit în sumar doar o parte din cei pe care ne aşteptam să figureze şi, dacă între colaboratorii principali ai enciclopediei nu s-ar fi numărat scriitorii George Chirilă şi Ion Rotaru, băcăuani prin obârşie, probabil numărul lor ar fi fost şi mai mic. Cititorii de pretutindeni au, aşadar, la îndemână date despre viaţa şi opera lui Vasile Alecsandri, George Bacovia, George Bălăiţă, Ioan Căianu, Radu Cârneci, George Chirilă, Ion Frunzetti, Constantin Galeriu, George Genoiu, G. Ibrăileanu, Solomon Marcus, Alexandru Piru, Ioanid Romanescu, Ion Rotaru  (coordonator special), Mihail Straje, Tristan Tzara, Eugen Uricaru, C. D. Zeletin şi Ştefan Zeletin. Puţini, foarte puţini, în comparaţie cu cei incluşi în alte dicţionare similare!

Precauţi şi conştienţi de absenţele de marcă, alcătuitorii celor două volume şi-au cerut, tot în argument, scuze faţă de cei încă în viaţă, promiţându-le o rectificare majoră în următoarea ediţie. Până atunci vor mai avea însă de corijat destule alte lucruri, începând de la citarea exactă a surselor (la bibliografia critică aferentă fişei lui Ioanid Romanescu, de exemplu, sunt indicate doar numerele revistelor citate, fără a se specifica anul, or România literară, ca sa ne oprim doar la această publicaţie, are nr. 49 în fiecare an de la apariţie) şi până la cea a datelor biografice (Ştefan Zeletin, bunăoară, s-a născut la Burdusaci, nu la Burduşeni; lui Al. Piru i s-a dedicat o „monografie specială”: Simion Bărbulescu – Introducere în opera lui Al. Piru, Editura „Carminis”, Piteşti, 2002; la fel cum C. D. Zeletin i-a consacrat rudei sale o carte de referinţă: Ştefan Zeletin, contribuţii documentare, Editura „Corgal Press”, Bacău, 2002, neconsemnată nici între volumele autorului ş.a.m.d.).

Chiar dacă are un titlu derutant (Marea Enciclopedie Română. Secţiunea I. Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească de-a lungul timpului şi de pretutindeni. Scriitori şi Filosofi. A-L, respectiv, M-Z) şi în privinţa acurateţei textelor se pot face unele observaţii, pe ansamblu efortul colectivului, restrâns ca număr, merită a fi catalogat drept meritoriu, cele două volume fiind utile unei largi categorii de utilizatori, începând cu elevii, studenţii, cadrele didactice şi sfârşind cu toţi cei interesaţi de o asemenea sursă sintetică de informare.

Cornel GALBEN