Constantin Donea

Rătăcim

Sleite – nopţile,

de foc – zilele,

pe mări de nisip

par corăbii, cămilele.

Rătăcim prin pustie,

plătind greu prihana;

ne mai poartă de grijă

doar fata morgana.

Poştaşul de noapte

Toamnă târzie, cu păsări

fără triluri în guşă,

plouă şi castanele cad

de parcă cineva

ar bate la uşă.

Eu nu aştept pe nimeni

nici măcar astă seară,

când, înainte să aprind amintirile,

trag pleoapele

să nu se vadă de-afară.

Ar putea să fie poştaşul

de noapte, care-a primit iar poruncă:

- Pleacă degrabă şi du-i-le, dă-i-le,

auzi, veştile plesnesc

prin oraş, ca păstăile!

La umbra poveştii

Prins în cârligul

semnului de întrebare,

caut momentul potrivit

să mă smulg

din undiţa pescarului,

care nu mă lasă

în apele mele

chiar de-ar fi

să-i împlinesc

nu doar

trei dorinţe.   

 

Un gând       

Pe neaşteptate, un gând

din somn m-a întors,

ca din moarte…

Făcea atâta gălăgie,

încât, de teamă

să nu trezească vecinii,

l-am legănat,

cum pe un copil,

până la ziuă.

Pe două roţi

Te porneşti spre înalturi,

spre afundul genunii,

pe roata soarelui,

pe roata lunii.

Eşti cel care, în arenă,

se avântă şi strigă,

cu viaţa pe două roţi,

precum o cvadrigă.  

 

Solstiţiu de iarnă     

Crapă vopseaua icoanelor

aidoma cojii de ou,

cum sfinţii se zbat,

să iasă afară,

spre a se naşte

din nou.

Pasărea

… şi pasărea

îşi clatină aripa,

cum se îneacă-n veşnicie,

clipa.       

 

Era vreme

Iubito,

era vreme

de stors struguri

în linuri

şi trupul tău,

legănat,

născocit din goluri

şi plinuri,

mă fierbea

în satanice chinuri.

 

Canon

De pe unde rătăceşti,

tu, cea risipitoare,

nu te întoarce

cu capul plecat

ca de sabie –

gestul tău penitent

n-aş putea

să-l suport –

ci, mai degrabă,

înclină-te seducător

ca o corabie,

când, de peste mări,

revine acasă,

în port.    

 

Limpede

Cum adevărul

tulbură, spune-l, te rog,

cât mai limpede.

 

Şi eu l-am văzut

Umbla pieziş

prin pustiuri de lume,

cu sufletul gol,

de parcă s-ar fi născut,

fără nume,

nu din dragoste,

ci dintr-un viol.

 

Încă o încercare

Nu e cazul să cedaţi,

în sfârşit,

ar mai fi de luat

în atenţie

încă o încercare,

deloc iluzorie.

Prin urmare,

nu ezitaţi să treceţi

pe la specialiştii

vreunui muzeu de istorie,

care au drept joburi

restaurări de vieţi

din ruine,

din cioburi…