Pentru informaţii suplimentare,
apasă aici!
Gara de Nord într-o noapte de iarnă
am ieşit să mă plimb printre fulgii lui ianuarie
am ieşit ca să mi se facă somn
printre lumini
să privesc vitrinele maşinile scările de bloc
gardurile
şi-acum trei aurolaci conectati la trei pungi de prenandez
aruncă cu bulgări în statuia unui tâmpit
vor să le recite au
jeg îndesat bine în pori ochi buimaci strălucind
hotelul Gri-
viţa
în
ruină
cu ferestre unde altă dată fumau dame distinse
când peste drum
la Cafe Trotuar serile erau jazz erau flăcări
şi peroane pustii şi marfare acoperite de zăpadă
magazinele gării zac
gheaţă cât să-ţi rupi gâtul
pe-un ecran o stradă din india cu-o vacă bălegându-se printre maşini
vânzătoarelor le îngheaţă păsărica pe scaune
scaunele reci ale capitalismului scaunele unei naţii de săraci lângă
liniile ferate lângă
câini comunitari lângă
un rând rece cu taxiuri în care şoferii dorm cu motoarele pornite
cu gura uscată
prin gunoiul nins printre
tomberoane ninse stâlpi cu becuri care fac totul să strălucească
tâlpi
cu lumină galbenă ca urina
cineva ar putea ajunge aici cineva
ar putea pune o bombă
un artist rămas fără inspiraţie pişându-se din
elicopter
peste flăcari
capitală promiscuă în care bântui îndrăgostit
oraş gata să mă înghiţi să mă uiţi
într-o scară de bloc două femei îşi amestecă limbile
se îmbrăţişează se pierd
vizavi
staţia din care poţi lua tramvaiul restaurant
cina în tot oraşul
frigul
o maşină cu muzică şi xenon a trecut
ora 3 şi e încremenit
nici hoţi nici borfaşi nici trecători
lângă gura de metrou un fost coleg mi-a zis că are un copil de 7 ani
că trăieşte c-o ţigancă
am dat noroc am plecat spre staţia lui 97 bătrân
şi-am văzut-o pe Tania
chipul ei cu proprietatea să năucească
drog vizual cu rimel şi dermatograf
dacă mă scurg pe Griviţa
până pe Calea Victoriei şi cobor
la Pod
peste drum de Palatul de Justiţie locuieşte
ea
nu-i acasă
se-napoiază într-o săptămână
e cu logodnicul în ţările calde
visează
cum la Gara de Nord într-o noapte de iarnă
o strig
o muzică mică
toţi marii poeţi români au avut câte-o veronică din bistriţa
şi nu glumesc deloc
când spun că filmul ăsta n-a-nceput de la luceafărul poeziei româneşti
mihai eminescu
co staring with
pătimaşa veronica micle
şi cine nu ştie povestea lor
s-o citească ci
mult mai devreme
printr-o toamnă cu parfum de doamnă de prin sec. 16 d. h.
unde undeva unde undele unei bălţi reflectau umbre
în Gradina Icoanelor Facatoare de Minuni de pe lânga Tractirul Viteazului
se găsea şi marele poet, astăzi uitat, Matache Cocărăscu
23 de ani autor al poemului
citez
Îmi ies din ego de frumoasă ce eşti
îmi ies din univers ca dintr-un briliant
Sânt tot numai bling-bling-uri şi parcă-
s din ochii tăi
Dacă nu m-ai privi acum
poate n-aş fi
Clipeşte
şi-al altor liriciuni
şoptea dulceţuri în cerceii unei Veronica Plăcinteanu
citez
Nu am nimic să-ţi spun dar mă liniştesc
când mă aude cineva
aş putea să cânt ca un canar
sau aş putea să respir
aerul ce înconjoară dimineaţa
cafeaua cu lapte dulceaţa şi toată bucuria
din ochii tăi aş putea să ies
să pictez să valsez
soarele şi tot ce iubesc viaţa
în care te-am întâlnit prima oară
surâsu’ţi care dilată pupile
bătăile inimii
ca spuma unui azur ecosez
, am încheiat citatul
şi mai apoi la Braşov pe când ajungea scrisoarea lui Neacşu
pe-un şerveţel parfumat:
un pahar de bere
o ţigară kent
şi în jur
tot ce nu-i al meu şi plătesc
mansarda lumina oraşul noaptea
în care beau şi scriu
un sentiment ce-abia mă încape
un sentiment ce numai printr-un tată trece
când
femeia pe care-o iubeşte-i cu el
când
femeia pe care-o iubeşte-i cu el
în dragostea care a devenit
viaţă
în timpul ăsta tatăl său
puşcăriaş de seamă
cu pumnul greu şi nătărău
care umplea de zeamă
feţele care-l supărau
privea de zor ca tine
şi-ai lui ochi negri măsurau
scrisoarea care vine
azi am aflat că voi fi tată
tată
e sărbătoare în toată fiinţa mea
simt
tot ce cuvintele nu pot sugera
tată
sânt tată şi gândul că copilul meu se va naşte
e mai mult decât un drog
sânt fericit
chiar dacă acum n-am un leu să trec strada
chiar dacă acum n-am o casă
un drum
sunt tată tată
şi copilul meu se va naşte
şi copilul meu va fi
cel care-mi va spune
tată
într-o zi
când tu vei fi bunic
tată
în numele fiului tău
în numele fiului fiului tău
şi-al neamului nostru
tată
chiar dacă aparent ne înecăm în sărăcie
chiar dacă o gură-n plus înseamnă mult
azi
sânt tată
tată
şi copilul meu
va fi
tot ce n-am putut fi
tu
eu
şi tot neamu nostru de la cimpanzeu la zeu
tată
şi peste câteva luni când ea s-a sinucis
ceva de genul:
- …
dupa care am uitat dar
ideea e că la fel ca toţi marii poeţi români
şi eu am avut o veronica la bistriţa
care s-a măritat şi e bine-mersi
But what is a rose?
un trandafir e un trandafir într-un trandafir dintr-un trandafir, William.
trandafirul uscat de pe perete
stă atârnat ca un iisus răstignit
cu capul în jos, dar mai acu’ o vreme,
i l-am oferit unei pictorese,
într-o seară specială – pentru ea,
întrucât mie îmi erau indiferente
şi ea şi seara ei, dar în fine… l-am luat
dintr-un colţ de stradă cu senzaţia că
flugii de nea coboară peste oraş dansând
şi călcam prin zăpadă
şi nu mai găseam străduţa unde
aveam să i-l ofer, arătam
ca un amant părăsit, îmi îngheţase
mâna, nasul, urechile, dracii din şira spinării
dar ghiduşa străduţă părea că joacă ascunsea
cu mine. până la urmă
am călcat şi pe ea, altfel, probabil,
trandafirul ajungea
într-un coş. sânt omul care ajunge la fix
când e vorba de întâlniri
şi pictoreasa mea a întârziat &
am zis să n-o sun
să nu par disperat, deşi,
cum eu nu port nici chiloţi nici izmene,
viitoarea familie îmi îngheţa… noroc
că telefonul a început să-mi vibreze
în buzunar, într-un târziu;
şi sms de la ea, să o scuz că e prinsă
în trafic, dar că ajunge în cinci minute,
s-o aştept
în cafeneaua de peste drum, am intrat
cu trandafirul şi cu un aer de don
juan flauşat, pe care de altfel,
l-am avut toată seara
şi m-am colorat prin noapte cu pictoreasa mea,
până când a agăţat
trandafirul – îl privesc ca pe-un prim semn
al toamnei – pe perete meu
şi nu ştiu ce să fac, să-l arunc?
sau să-l las locului
în pace?
cred că o să-l arunc când o să scap de-aici
& etc.
sau mai bine acum
