O ediţie dedicată comediei

În cartea care-i este dedicată, „Habarnam în oraşul teatrului“ de Miruna Runcan (prezentată în cadrul festivalului buzoian), regizorul Alexandru Dabija spune, la un moment dat: ”Lumea e frumoasă dacă nu te încordezi. Dacă te încordezi foarte tare, lumea devine şi ea, la rândul ei, foarte rigidă”. Şi cui îi place asta? Oamenii au nevoie şi de bună dispoziţie, de încredere, speranţă, de momente de destindere, în care să se amuze, să râdă cu poftă, uitând de grijile care-i apasă. Ştiind toate acestea, şi faptul că publicul adoră comedia, organizatorii Galei Vedetelor de la Buzău au pus ediţia 2011  (desfăşurată în perioada14-21 mai) sub semnul hazului de necaz, specific poporului român, după cum ne aminteşte(în publicaţia galei, Spectacool) Marinela Ţepuş, directoarea Teatrului „George Ciprian”. Zice domnia sa: „Ne-am hotărât să dedicăm comediei actuala ediţie, tocmai pentru că avem o viaţă atât de cenuşie, atât de amară, încât ne-am dorit ca, la teatru cel puţin, să ne relaxăm”. Zis şi făcut. A selectat, împreună cu Dan-Marius Zarafescu, directorul artistic al Galei, câteva spectacole menite să mai descreţească frunţile iubitorilor de teatru, care au aplaudat, îndelung, fiecare reprezentaţie din festival. Şi au invitat, pentru o întâlnire cu publicul, moderată de criticul Marina Constantinescu, mari actori de comedie: maestrul Ion Lucian, Ileana Stana Ionescu, Dorina Lazăr, Mircea Diaconu, George Mihăiţă, Silviu Biriş, lansând, cu acestă ocazie şi CD-ul Top 10 – Ora veselă (realizatori: Silvia Cusursuz şi Mircea Zăvoianu), cuprinzând momente umoristice de neuitat, în interpretarea unor monştri sacri ai genului comic. Pe numele lor: Constantin Tănase, Nae Girimea,Toma Caragiu, Amza Pellea, Horia Şerbănescu, Radu Zaharescu, Dem Rădulescu, N. Stroe, Antonescu-Cărăbuş, George Trestian, Ion Lucian, Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu. A fost o întâlnire extrem de vie şi interesantă (care s-a bucurat de o mare audienţă), un dialog pe mai multe voci, cu intervenţii pline de miez, mărturisiri de creaţie, profesiuni de credinţă, amintiri, opinii, atitudini vizavi de fenomenul teatral, cu incursiuni în trecutul apropiat şi cu referiri la actualitate.

Secţiunea oficială a Galei a fost deschisă de spectacolul Teatrului Odeon, Bucureşti, „Natură moartă cu nepot obez” de Ion Sapdaru, în regia lui Eugen Făt. Un text amuzant, dar nu foarte original, cu o bună distribuţie însă, Pavel Bartoş, în nepotul sufocat de dragostea mătuşicilor, întruchipate de admirabilele actriţe Dorina lazăr, Rodica Mandache, Oana Ştefănescu, cărora li s-a alăturat Nicoleta Lefter (în rolul profesionistei în amor) reuşind să capteze atenţia spectatorilor şi să creeze situaţii pline de un haz amar, cu alunecări spre absurd, grotesc şi tragic. În cea de-a doua seară am văzut premiera Teatrului Nottara şi a Teatrului „George Ciprian” cu „Vacanţă în Guadelupa” de Pierre Sauvil şi Eric Assous (în traducerea lui Zeno Fodor). O comedie franţuzească, în binecunoscutul stil, spiritual, spumos. Regia îi aparţine Dianei Lupescu, ea dezvăluind în caietul-program ce-a determinat-o să se oprească la această piesă. Căutând un text pentru o nouă montare, şi dorindu-şi ceva relaxant, „care să ne scoată din tensiune şi stres”, citea un volum de teatru francez contemporan, cu televizorul deschis. Iar, la un moment dat, are revelaţia că replicile din piesă şi comentariile de pe micul ecran se suprapuneau perfect. Şi notează: „Cred că niciodată termenul atât de uzitat în ultima vreme, de „actor politic”, nu a fost mai acoperit cu sens ca acum”. Asta, din nefericire, pentru că genul acesta de „comedianţi” de strânsură, versatili, cameleonici, nevertebraţi, impostori, şantajişti şi corupţi, au transformat arena publică într-un bâlci al deşertăciunilor. Cinismul, manipularea, aranjamentele oneroase, tranzacţionismul fără limite sunt armele pentru propăşirea,  bunăstarea şi privilegiile pe care şi le doresc aceşti politicieni de tip nou, şi pentru care sunt dispuşi să scoată la vânzare orice. Chiar şi propria nevastă, cum e cazul în „Vacanţă în Guedelupa”, unde corupţia, şirul dosarelor folosite pentru şantaj îl vizează, în cele din urmă, pe însuşi preşedintele ţării. Comedia caustică despre care vorbim are buni interpreţi în spectacolul, desenat cu precizie şi adresă, al Dianei Lupescu. În rolul principal evoluează Adrian Văncică, avându-i ca parteneri pe Ion Haiduc, Crenguţa Hariton, Dani Popescu, Ada Navrot, Corina Dragomir, o echipă care funcţionează admirabil, fiecare actor punându-şi la bătaie resursele comice, inventivitatea. Mi-aş fi dorit însă foarte mult să-l văd în Bertrand Gueraud (rolul principal care are dublă distribuţie) pe Mircea Diaconu, al cărui inconfundabil stil şi farmec personal ar fi adus, cu siguranţă, un plus de savoare montării, dar, poate, altădată. Dar acum, actorul e foarte prins cu treburi politice, iar el este o excepţie, un caz fericit de implicare în zona politicului ocolită, din păcate, de oamenii de valoare.

Un spectacol (al Teatrului „Nottara”) care a impresionat printr-un joc actoricesc extrem de strâns, de tensionat, a fost „Metoda” de Jordi Galceran, în regia lui Theodor-Cristian Popescu şi foarte sugestiva şi eficienta scenografie (un spaţiu închis, rece, ostil) a lui Ştefan Caragiu. „Metoda” a fost declarat cel mai bun spectacol din Gală. O piesă construită cu multă abilitate, cu mână sigură şi cu ingeniozitate, dezvăluind, dincolo de aparenţele unui joc, a unei şarade, o realitate plină de cruzime, de maxim cinism, ţinând de modalitatea de recrutare a personalului de conducere într-o corporaţie. Montarea este gradată cu măiestrie, cu ritm alert şi accente bine plasate, iar Adrian Văncică face un rol excelent. Alexandru Jitea, Cristian Răuţă şi Cerasela Iosifescu sunt şi ei la înălţime, reliefând, cu mijloace exacte, dimensiunea sadică a „jocului” în care sunt angrenate personajele. O latură mai apăsat emoţională au dezvăluit spectacolele „Elling” şi „Faceţi loc”. „Elling” (Teatrul de Comedie Bucureşti) este o dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess, după romanul „Fraţi de sânge” de Ingvar Ambjorsen, pusă în scenă de Vlad Massaci. O regie de mare acurateţe, care evită orice efect de suprafaţă şi aprofundează nuanţele, mizând pe puterea de transfigurare a actorilor distribuiţi. Cei doi sărăcuţi cu duhul, oameni cu nevoi speciale, cum li se spune, mai nou, ieşiţi dintr-un spital de nebuni în încercarea de a fi integraţi societăţii (sub privegherea unui asistent social) au chipul lui Marius Florea Vizante (Elling) şi Sandu Pop (Kjell), jocul extrem de fin, sensibil, al primului fiind recompensat cu premiul de interpretare masculină, conferit de juriul publicului. „Faceţi loc” de Mihaela Michailov este un spectacol al Teatrului Luni de la Green Hours, Bucureşti, despre care am scris cu alt prilej în revista „Teatrul azi” şi în „Ateneu”. Un spectacol viu, pe o temă de actualitate, cu miză socială, jucat excelent, cu sinceritate, naturaleţe şi umor de Rodica Mandache, Constantin Cojocaru, Irina Mazanitis, Florina Gleznea, Virgil Mardare, Monica Marinescu, Andrei Şerban.

De mare succes în festival, pe deplin meritat, a fost o montare cu mai mulţi părinţi, Teatrul „George Ciprian”,  Buzău, Asociaţia CATHARSIS şi Teatrul ACT, Bucureşti. „Aproape perfectă” (Fat pig), după Neil LaBute, în traducerea Irinei Velcescu, şi în regia lui Cristi Juncu (aplicată, subtilă, fluentă, neostentativă) spune o poveste mai puţin obişnuită: un love story atipic dintre un tânăr bărbat arătos şi de carieră, şi o modestă bibliotecară de proporţii XXL. E o istorioară foarte interesantă, cu observaţii psihologice pătrunzătoare despre felul în care ne percepem unicitatea şi ne-o asumăm, despre curaj, laşitate, conformism, toleranţă, asumarea diferenţei, personalitate, etc. Revelaţia spectacolului este interpreta lui Helen, durdulia şi simpatica bibliotecară, actriţa Raluca Vermeşan reuşind, cu chipul ei adorabil de păpuşă, să transmită  trăiri complexe, delicateţe şi forţă, deopotrivă. Drept pentru care i-a revenit şi premiul pentru interpretare feminină. Nu putem trece cu vederea evoluţia lui Vlad Zamfirescu, absolut cuceritor în rolul intrigantului, şi nici interpretările lui Tudor Aaron Istudor şi Irina Velcescu, amândoi credibili, dăruiţi personajelor.

Gala buzoiană, care a avut şi secţiunea „Vedeta de mâine” (care putea fi văzută la Cafeneaua artiştilor), s-a încheiat cu un spectacol vesel, antrenant, în tonul general al manifestării, „Umor, amor, fior de dor în Bucureşti” (Teatrul „Nottara”), un colaj sprinten, sentimental, agreabil, lucrat cu dedicaţie de Diana Lupescu şi coregrafa Roxana Colceag. Spectacolul care a plăcut cel mai mult (şi juriului, şi publicului) de la secţiunea „Vedeta de mâine” a fost „Pygmalion” de G. B. Shaw (UNATC „I.L.Caragiale” Bucureşti), regia acestuia fiind semnată de Bogdana Darie şi Mirela Gorea. Premiaţi au fost tinerii Eugeniu Cozma (Alfred Doolittle) şi Ioana Manciu ( Dvori/ Procuroarea din spectacolul „Jocuri în curtea din spate”).

Manifestare complexă, Gala VedeTeatru 2011, cu spectacole diverse, cu nelipsita secţiune „Bucuria ochiului din ureche” (teatru radiofonic, un proiect coordonat de regizorul Mihai Lungeanu), cu festivalul de teatru pentru elevi, ajuns la ediţia a VI-a, cu lansări de carte, expoziţii, a prefaţat sărbătorirea a 15 ani de teatru la Buzău (care va fi la toamnă), câştigând, şi de data aceasta, pariul cu publicul, pe care şi l-a fidelizat în chip exemplar.

Carmen MIHALACHE