Revista revistelor iulie 2011

Dacia literară

nr.97, iunie 2011

Alexandru Zub găseşte calea potrivită de a pune în evidenţă importanţa celor peste şapte decenii de existenţă a Institutului „A.D. Xenopol”, invitând totodată specialiştii la o analiză sistematică, în special a perioadei postdecembriste. Un foarte interesant demers ne propune Gheorghe Cliveti: pornind de la ideea conform căreia „de la ceva vreme” apele istoriografiei par să se fi despărţit de cele ale istoriei literare, vom avea câteva reflecţii asupra scrierilor despre revoluţia română de la 1848. Rămânem pe mai departe în zona istoriei, pentru a consemna recviemul dedicat unui mare istoric (Leonid Boicu) de către Dumitru Vitcu. Utilizând tehnici dinspre arta portretului, Dumitru Ivănescu e interesat de latura diplomatică a activităţii lui Vasile Alecsandri / Nicolae Mareş de cea a lui Lucian Blaga, fiecare consemnând câteva „participări active” la evenimentele vremii. Niculae Vrăsmaş ne facilitează întâlnirea cu unul dintre primii noştri poeţi – Vasile Fabian-Bob-Reu, prezent în paginile revistei cu poemul „Moldova la anul 1821”, recuperat din „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, Braşov, 1839, nr.13.

Revista ne bucură printr-un inedit Al. Husar, cât şi prin redimensionarea corectă a unei figuri de o moralitate exemplară, cea a  Mitropolitului Silvestru (autor Nicolae Cârlan). Despre frumuseţea morală a lui Benjamin Fondane ne vorbeşte Ion Beldeanu, ajungând intra-textual la convingerea că „existenţialismul lui Benjamin Fondane nu este un discurs despre existenţă, ci o alunecare în mirare şi revelaţie”.

Pentru a ilustra plusurile lirice, l-am ales pe Ştefan Ciobanu: „mergeam deseori pe linia de tren / plină de mărăcini / în căutare de şopârle // eram trei / o sfântă treime a copilăriei / cu pantalonii rupţi // când ajungeam acasă / acelaşi chip de mamă mă întâmpina / ieşind parcă direct prin uşă // acelaşi miros de mâncare / proaspăt pregătită ca pentru un zeu // mă sprijineam cu mâna stângă de peretele din hol / pentru a mă descălţa / mama îmi pipăia noua vânătaie / înflorită pe genunchi // şi rămâneam aşa / cu un picior în aer / aşteptând cu înfrigurare / sărutul pe pata mov” („mov”).

Convorbiri literare

nr.6, iunie 2011

În primul rând, foarte bun suplimentul celor de la Convorbiri, reunind texte din lirica lui Filip Kollo. Apoi, obligatorii „glosele” axiologice ale lui Cassian Maria Spiridon despre „Căderea de la ceva spre nimic sau pierderea fondului în favoarea formei”. Oarecum legate de materialul abia amintit sunt notele Irinei Mavrodin despre cartea-ca-obiect, cu consistenţă deopotrivă la nivelul formei cât şi conţinutului, ori cartea-ca-semn înalt cultural, o poetică ordonatoare şi supraordonatoare. Am citit-o cu plăcere pe Elvira Sorohan, aflată în căutarea unei melancolii creatoare în poezia lui Emil Botta, în timp ce Doina Uricariu nu găseşte un titlu foarte fericit pentru considerente dinspre marginaliile filosofice ale aceluiaşi poet – „Simulacrul identităţii, realitatea alterităţilor”.

George Popa stabileşte (cât şi cum trebuie) legături între Eminescu şi Kant, lămurind diferite aspecte interconectate în legătură cu „transcendalitatea ordonatoare”. Cronica literară ni-l propune pe Daniel Corbu, citit prin grila unui „postmodernism bun la toate” (Cristian Livescu). Adrian G. Romila ne prezintă „10 eseuri” (Sorin Lavric, Ed. „Humanitas”, 2010), demonstrând cum Sorin Lavric „a rămas acelaşi tesător de frumuseţe frastică, acelaşi îndrăgostit de literaritatea formulărilor, pe care-l poţi admira în scris şi-n opinie chiar dacă, adesea, nu eşti de acord cu el”. Peste alte câteva pagini – fără intro, se va înţelege: „Parafrazând o zicere privitoare la grecul din antichitate care plin de mândrie îi mulţumea zeului că l-a făcut om şi nu animal, bărbat şi nu femeie, grec iară nu barbar, şi menţinând ceva dintr-o presupusă misoginie a ei, îmi imaginez că aş putea spune: nemţii sunt prin excelenţă un popor de bărbaţi. Se vede aceasta din trei fapte specific bărbăteşti, în care ei au excelat: au construit sisteme metafizice, au compus muzică simfonică, au purtat războaie şi mai întotdeauna le-au pierdut. Iar a fi învins într-un război e o situaţie pe care nu o accepţi decât dacă eşti cu adevărat bărbat, fiindcă despre femei îmi imaginez că s-ar zbate fără sfârşit şi nu ar admite în ruptul capului că au pierdut vreo luptă. Alta este situaţia cu bărbaţii, ei nu doar că se recunosc înfrânţi dar condiţia aceasta ingrată şi-o proclamă adesea zgomotos. Este cazul specific al germanilor, care au fost învinşi în cel de al doilea război mondial şi apoi au perorat despre aceasta cu voluptate. Însă nu toţi au sucombat în tragicomedia respectivei umilinţe, pentru că au fost câţiva care, în vâltoarea evenimentelor, s-au îndârjit să-şi apere fiinţa, demnitatea” (Ion Papuc).

Oglinda literară

nr.115, iulie 2011

De această dată, editorialul lui Gabriel Funica pare mai potolit: interesul faţă de neputinţele realităţilor media nu se dezminte nici acum, când inventariază rapid eşecurile emisiunilor culturale. E drept, avem un Liiceanu – Pleşu, dar sub forma unui „meci” gustat de „breaslă” din ce în ce mai puţin, în rest… prea puţin! Personal – de parcă ar fi cineva interesat -, nu mai resimt acel fior dat de cuvântul bine-meşteşugit decât la apariţia (recunosc, destul de ciudată!) lui Alex. Ştefănescu, a emisiunilor dedicate rezistenţei, a „ceriului” lui Leşe. În rest, câteva concerte pe la „Cultural” şi… cam atât… Vom ajunge să fim, printre alţii, privitori doar ai unor canale precum Discovery, National Geographic etc. ori eventual să ne bucurăm alături de Jamie Oliver la descoperirea unor noi arome.

Consider drept inedite rândurile despre geniu ale lui C. Trandafir, cât şi rememberul ieşit din tipare – „Zoe Dumitrescu Buşulenga (Maica Benedicta de la Văratec) alături de Părintele Iustin Pârvu (Arhimandrit la Sf. Mănăstire Negru Vodă – Poiana Mărului, Jud. Neamţ)”. Într-un cu totul alt registru se află micro-fişa epigramistului Nelu Quintus, întocmită de Ioan Popescu. Pentru nenorocitul de amuzament: „O lume te răsfaţă / La cei 30 de viaţă / Că restul, cum se ştie, / Sunt de căsătorie” („Lui Mircea, la zi aniversară”). Un alt Mircea…, Mircea Coloşenco ne propune o „cronică a ediţiilor”, o revalorificare a scriitoarelor-regine din dinastia Hohenzollern – de această dată Carmen Sylva – „Poveştile Peleşului”. „Blogosfera” ne invită la o incursiune printre împăraţii daci ai Romei, pornind de la premisa că „Împăraţii romani de origine dacică sunt un obiect foarte puţin cunoscut. Poate numele lor le sunt familiare multora, dar cu privire la originea lor dacică s-a păstrat tăcere. De-a lungul timpului, cei mai mulţi istorici români, dar şi unii străini, le-au contestat originea, în ciuda documentelor care ne garantează obârşia lor dacică. Totuşi, fără aceşti daci ajunşi la cârma Imperiului, istoria Daciei, a Europei şi chiar a întregii creştinătăţi ar fi fost alta. Istoria oficială le contestă dacismul şi astăzi, din motive greu de înţeles”.

Oraşul

nr.21 /2011

Sub o formă histrionică, Ionel Vitoc se ocupă de „gândirea parlamentară”, ancorată în şmecherii de moment. Mircea Popa pare a nu înţelege (şi pe bună dreptate!) cum dreptul la învăţătură (drept de bază!) al fiecărui cetăţean se „topeşte” printre comodităţile şi lipsa de moralitate a lumii contemporane. Adrian Ţion face cronica celei de-a zecea ediţii TIFF, în timp ce mijlocul revistei îşi centrează interesul pe a doua ediţie a Taberei de Artă Vălenii Şomcuţei.

Pagina de istorie îi revine lui Ioan Gelu Stan – „Consecinţe juridico-politice pentru aromâni după Tratatul de la Berlin din 1878”. Respectându-şi titlul, odată cu publicarea lui Vasile Mitrea („Sistemul de spaţii verzi”), Cosma Dunel („Mobilier urban destinat iluminatului şi comunicării urbane”) ori Sorin Vasilescu („Note pentru «o istorie a arhitecturii moderne în România»”), revista alocă spaţii largi pentru o „cultură a urbanului”. Mai mult, suntem atenţionaţi şi de „arhitectura sportului”, prin apariţia unui „Wembley de Cluj” (Teodor Mateescu). Mai în glumă, mai în serios, Michel Tanase enumeră câteva din enigmele parfumurilor d’altădată, pornind, de altfel, de la experienţa simbolistă a poeziei lui Ion Minulescu.

Vatra

nr.5-6 / 2011

Numărul de faţă compune un dosar Norman Manea, variante la un portret la care au contribuit, alături de alţii, Claudiu Turcuş, Cella Manea, Paul Cornea, Ion Simuţ, Carmen Muşat, Leon Volovici, Doru Pop, Daniel Cristea Enache, Gabriela Adameşteanu, Susan H. Gillespie (traducere Magda Creţu), Marco Cugno (traducere Monica Omilescu), Joaquin Garrigos, Jiri Nasinec, Vasile Morar, Brânduşa Nicolaescu, Angela Furtună, Alice Buzdugan, Nedeea Burcă…

De numele Ruxandrei Cesereanu se leagă „întâmplări” dintre cele mai fericite. De această dată, aflată sub patronajul Facultăţii de Litere la  un experiment literar-cultural, în cadrul Phantasma – Centrul de Cercetare a Imaginarului, Ruxandra Cesereanu ne destăinuie o parte din feţele reuşitei unui proiect: „…prilej cu care am schiţat o hartă de răspândire a poveştilor din suita clasică de poveşti arabe şi am explicat tehnicile de asamblare dintre povestiri. A fost o primă întâlnire de stabilire a unei strategii de scriere a viitoarelor naraţiuni; am discutat despre personajele-cheie ale noii suite de povestiri […] şi am negociat prima povestire care avea să fie scrisă colectiv…” Autoarea ne prezintă, pas cu pas, dificultăţile dar şi satisfacţiile  unui asemenea proiect. Inevitabil, abia reuşesc să nu mă gândesc la Bacalaureatul din 2011…

Poezia

vară, 2011

Supratema numărului: „poezie şi irosire”. Combatanţi – Cassian Maria Spiridon „Risipire şi irosire întru poezie”, un dialog cu poeta şi traducătoarea Emin Emel, peme de George Popa, Gheorghe Mocuţa, Sterian Vicol, Bogdan Ulmu, Ion Pachia-Tatomirescu, Mihai Merticaru, Constantin Gurău, Lucia Dărămuş, Ioan Mărginean, Valentina Becart, Ştefan Ciobanu, Daniel Lăcătuş, Andrei Velea, Cristian Băleanu, Ofelia Prodan. De consultat „Mişcarea literelor în Eşi” – Bogdan Petriceicu-Haşdeu, text preluat din „Scrieri literare morale şi politice”, Tom.II, ediţie îngrijită de Mircea Eliade, Fundaţia pentru Literatură şi Artă, 1937. Din „lirica lumii”, aş reţine numele lui Marian Ramentol Serratosa (născut la Barcelona) – „Un blues nu-i motiv suficient ca să mori. // Amprentele digitale ţi se pot lua în orice comisariat / unde umbra  noastră senzual – cadaverică / se va declara mereu vinovată / de trafic cu accente în alb şi negru, / cu un nume fără zbârcituri. // Buletinul de ştiri al irealului va relata cu litere mari / cât de sexy e moartea când ne adie pe faţă. // Dar astăzi nu-i o zi bună pentru lectură. / O lumină tristă vibrează printre morţi / şi chiar aici, în cafeneaua dezmoşteniţilor, / un pian foarte tânăr nu ne scapă din ochi” („Un blues nu-i motiv suficient ca să mori”). Eseuri ce merită toată atenţia – „Metaforele irosirii în versetele din Sfintele Scripturi şi în literatură” (Cristina Rusu), „Carnaval poetic” (Geo Vasile),  „Sens şi ludic în comunicarea poetică” (Paul Gorban).

Orizont

nr.6, 28 iunie 2011

O carte despre identitate şi exil, apropiere şi îndepărtare, alienare, prejudecată, biografie şi istorie. Toate acestea se întreţes în dialogul purtat de Norman Manea – Hannes Stein, publicat la Editura „Matthes & Seitz”, Berlin. Claudiu T. Arieşan vede în „Papirus, pergament, hârtie. Începuturile cărţii” (Ioana Costa) „o excelentă introducere sintetică în bibliologia tradiţională”. De la extaz… la demascarea agoniei – „Memoria un liant între generaţii”, o cronică de Smaranda Vultur la „Dunărea deportaţilor (poveşti de viaţă din Bărăgan 1951-1956)”, semnatari Aleksandar Stoicovici, Flavius Furtună. Mai departe, dăm peste o anchetă simpatică – „De ce se ceartă scriitorii?” Răspunsurile sunt în mare parte asemănătoare, clamând orgoliul, temperamentele sucite, ratarea etc. Deşi nu sunt de acord cu toate afirmaţiile sale, Mircea Mihăieş prezintă a treia parte a jurnalului Mircea Cărtărescu, subintitulat „Zen”. Parcă mai mult decât niciodată (nici nu ştiu dacă e bine ori nu), Mircea Mihăieş se distanţează de uneltele criticului literar, jucând (în / cu doză potrivită) rolul unui agent literar: „…elemente de decor care-l vor face unor cititori simpatic, altora antipatic – simţi peste tot suflul unui mare prozator. Parcurgând an după an, îţi dai seama ce energie colosală se cheltuie nu doar pentru scrierea  unei cărţi, ci şi în aşteptarea momentului în care scriitorul începe să scrie. Cea mai întinsă parte a jurnalului e dedicată pândei – cu inflexiuni animalice – a clipei magice în care va putea, în fine, după ani de aşteptare, să scrie partea a treia a romanului Orbitor. Aş face o afirmaţie tare: paginile despre lupta cu neputinţele, spaima, oroarea, groaza care-l cuprind, sunt cel puţin la înălţimea cărţii însăşi. Nepremeditat, Cărtărescu ne-a transformat într-un fel de Dante însoţindu-l pe Virgiliu în lumea de dincolo, printre cazanele duduind de energie şi forţă ale dorinţei de a scrie. De fapt, ale obsesiei de a fi un mare scriitor”.

LecTop