Poezii de Dan Petruşcă

Înspre o mie una de nopţi

 

Ordine ritm şi oarecum bezmetic

cât se poate pe-nţeles şi ermetic

mai puţin zgomotos şi-aproape muzical

câteodată mă fac atemporal

părăsesc naibii computerul cluburi de noapte

avion motocicletă asfalt şi fug dintr-un târg

unde sânii fetelor dau în pârg

şi mă las purtat de vorba ei prefăcută

care mă-nhaţă

până când istorisirea-mi ţine loc de viaţă

de la persani Ahemenizi Sasanizi şi până la

Abassizi să zicem sau înţeleptul arab Masudi

poveste în poveste din poveste se răspândi

şi-atunci mi-am închipuit că trebuie

să spun şi eu sau să scriu

un fel de balade

să aşez vreme şi locuri în acolade

întors şi destul de adormit în Levant

ziua tată să fiu şi seara amant

ea să mă povestească noapte de noapte

iar dimineaţa să-mi mângâie

degete pântec spinare obraz

cu buzele ei cărnoase şi dulci

semănând indecis cu petale de

trandafiri de Shiraz

şi-n cele din urmă cum e cu Şahrazada

să  simt că arde-n trupul ei zăpada

în schimb ascultătorului cititorului neatent

frumos gângav agresiv şi frenetic

să-i ofer de exemplu un festin poetic

iar ei să-i tai oare capul în fiecare dimineaţă

să se repete în amestec moarte şi cu viaţă

sau mult mai bine ar fi

să-i ţin fesele în palme

imnuri pe lumină să-i închin şi sudalme

dar să-i ascult cu evlavie în fiecare noapte

toate celelalte cuvinte

când mi le şopteşte

şi mă minte

 

S-ar putea

 

S-ar putea să nu fie bine

să beau cucută

nici nu prea ştiu dacă

pentru viaţă sau petru moarte ajută

n-ar rămâne desigur în urma mea

vreun discipol să-mi păstreze

memoria prin dialoguri

s-ar zice că înţelepciunea sau

chiar frumuseţea cum e ea în bikini

şi cu sânii umflaţi de silicon

vine pe bloguri

tocmai când mă pregătesc să miros

o idee la cafea dimineaţa

cu nasul insinuat indecent între

pagini de carte

altcumva altceva şi totuşi la fel

sunt coapsele ei lungi muzicale

puful zbârlit invizibil după ureche

pântecul ei de femeie bântuit

de spasme dulci

chemându-mă

sau altfel spus toate ale ei

sunt la schimb cu o filă proaspătă

atunci când lumina soarelui scapătă

însă de mult parcă

n-am mai auzit nimic despre ea

poate că nici nu mai este

dar încă o ţin răsfăţată în poveste

Aşa cum e

 

Aşa cum e pe motocicletă

ea le ţine trupul în braţe

stă lipită de spatele unor şmecheri

şi barbari care turează motorul

trec în viteză

nişte tipi frenetici şi fără anamneză

dar ea mi se pare încă frumoasă

când o văd de departe

de rouă îmbibată şi de moarte

de transpiraţie de praf de gaz de eşapament

parcă ştiu despre ea că fumează

iarbă Marlboro şi Kent

şi destul de des uită că muzica

un cântec cuprinzător ar trebui să fie

şi care în loc să ucidă

învie

ai putea spune fără să minţi

că ce se aude nu se aude

că şoseaua pădurea marea sunt

mai mult uscate decât ude

şi că în urechile ei nu e loc

de Zavaidoc Maria Tănase Édith Piaf

nici de Adele Duffy Gabriella Cilmi

sau cum ziceam altădată eu sau altcineva

nici de Amy Winehouse

aşa cum era cu ochi probabil semiţi

buze cărnoase asemănându-se cu

o floare asiatică otrăvitoare şi dulce

care nu de mult a aţipit într-o ceaţă

neagră în apartamentul ei din Albion

chiar acum la începutul unui veac afon

Paraziţii

în trend ascendent descendent

sunt frumoşi vulgari şi fără inhibiţii

Shakira îşi cutremură trupul gol

mânjit cu flori de noroi

Lady Gaga în Born this way

şi în alte videoclipuri poartă fetişuri

erotice având glasul şi faţa

cu multe învelişuri

toate astea mi le spun ţi le spun

rătăcit la mijloc

undeva între rău şi bun

când trec

chiar eu ambalând motorul motocicletei

ea cu braţe de jur împrejur mă strânge

lipită de spinarea mea

cu părul ieşit din casca de protecţie

fără niciun gând

curgător melancolic

şi fluturând