Dumitru Brăneanu, pelerin în Sala Oglinzilor

Într-o după-amiază de noiembrie, un desant scriitoricesc băcăuan „a performat” în Sala Oglinzilor a Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Cum, la ora actuală, se poartă pelerinajele, turnirurile poetice, grupul băcăuan a descins în capitală, producându-se în faţa confraţilor de aici. Prilejul a fost lansarea volumului „Pelerin la templul cuvântului” de Dumitru Brăneanu, apărut în Colecţia Opera Omnia – Poezia contemporană, a Editurii TIPO-Moldova Iaşi. Cei care au iniţiat această frumoasă întâmplare poetică au fost tot doi băcăuani, stabiliţi în Bucureşti, şi anume Radu Cârneci şi Marieta Rădoi-Mihăiţă. A opta carte a lui Dumitru Brăneanu este un florilegiu, apariţia ei în amplul proiect editorial, conceput (la nivel european) de Universitatea „Petru Andrei” din Iaşi, fiind un fapt remarcabil. Despre „Pelerin la templul cuvântului” au vorbit, în dezbaterea moderată de Florentin Popescu, Radu Cârneci (un nume intrat în mitologia culturală a Bacăului, după cum s-a spus), Grigore Codrescu, Calistrat Costin, Dan Perşa. A fost evidenţiat „gestul temerar” al lui Dumitru Brăneanu, autor al unei veritabile aventuri spirituale, concretizată în cele 100 de sonete pe teme religioase. S-a vorbit, de asemenea, în termeni elogioşi, despre poezia de dragoste şi pseudo-pastelurile din antologia prezentată, menţionându-se calităţi precum lumina, liniştea, candoarea, puritatea speranţei, a visului. E o poezie frumoasă, curată, care înalţă, s-a zis, pendulând între aspiraţia spre sublim, extaz, Înalt, şi tristeţea de a locui în material.

Câteva dintre piesele de rezistenţă al florilegiului au fost puse minunat în valoare de două scriitoare bucureştene, Lidia Lazu şi Doina Ghiţescu, ambele oferind interpretări sensibile poemelor alese. Din delegaţia băcăuană (din care a făcut parte şi Ioan Prăjişteanu) s-au făcut auzite şi alte voci lirice, Loredana Dănilă şi Tincuţa Horonceanu – Bernevic citind din creaţia lor.

Prezentările, recitalurile poetice, discuţiile care au urmat, punctate de şarje amicale, de epigrame, au colorat afectiv o întâlnire colegială, petrecută într-o ambianţă caldă, deschisă, destinsă.

În încheierea plăcutei întrevederi, Dumitru Brăneanu a mulţumit tuturor celor prezenţi, iniţiatorilor manifestării, referindu-se apoi la Bacău, care nu mai e demult doar o provincie bacoviană, ci „un centru cultural efervescent”, ce merită a fi cunoscut ca atare.

C. MIHALACHE