Revista revistelor februarie 2012

Dacia literară

nr. 1-2 / ianuarie – februarie 2012

„Dacia literară” la 100 de apariţii! Destul de nimerit, redacţia reia din arhiva revistei câteva din piesele – document, printre care Introducţie la Dacia literară, textul petiţiei lui M. Kogălniceanu, prin care cere să i se acorde „învoirea” de a edita „Dacia literară”, textul scrisorii lui Mihail Kogălniceau către Constantin Hurmuzache, prin care îi anunţă apariţia revistei sale „Dacia literară”, dar şi textul poruncii domneşti nr.40, dată la 23 august 1840, prin care „Dacia literară” este suprimată. Alexandru Zub este prezent în paginile prezentului număr cu o conferinţă rostită la Academia Română, la 1 decembrie 2012, „o privire istorică asupra ideii unirii la români”. Evident, după cum era firesc, urări de viaţă lungă se adună din diferite colţuri ale ţării: Adrian Alui Gheorghe, Constantin Arcu, Paul Aretzu, Ana Blandiana, Leo Butnaru, Gruia Novac, Ioan Pintea, Nicolae Prelipceanu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Ioan Stoiciu, Doina Uricariu. Consemnez texte despre creaţia eminesciană şi Junimea: George Popa, Daniela Paula Epurianu – cu un eseu despre sonetele antume, eseu premiat la Festivalul Naţional „Porni Luceafărul…” -, Anghel Popa („O enigmă a Societăţii Academice Junimea din Cernăuţi – Ion Iacoban”). Rămânând în sfera poeziei, Iulian Marcel Ciubotaru îşi aduce contribuţia la biografia poetului George Mărgărit; textul include şi câteva materiale epistolare, precum şi câteva poezii. Cu adevărat interesante mi s-au părut „Strategiile de organizare a discursului în proza lui Mihail Kogălniceanu”, analizate inteligent de Margareta Curtescu. Alina Bărbuţă nu se aventurează fără rost în universul liric bacovian. Dimpotrivă, întrevede – „e interesant cum, în opera unui poet despre care opiniile critice susţin că e creatorul unui mare univers reductibil la ideea de limită şi, deci, cerc vicios, adică neşansă şi chiar damnare, apar, cu o frecvenţă uluitoare, lexeme ce trasează cu uşurinţă un câmp semantic al ilarului, iar asta se întâmplă fără a ştirbi cu ceva din unitatea ideatică a crezului său artistic. E cazul lui George Bacovia, de al cărui nume atârnă etichetări ce fac din el un poet al tânguirii eterne, al lamentaţiilor de orice natură, ce-i asigură o propensiune sigură spre un spaţiu al dezamăgirilor şi neşansei, spre care poetul pare să fie sortit a se îndrepta”.

 

Oglinda literară

nr.120, decembrie 2011

Cifră rotundă şi pentru „Oglinda literară”. După un deceniu de activitate a revistei, Ştefania Oproescu desfăşoară firul evenimentelor. Destul de cordial, îşi aminteşte deopotrivă de clipele frumoase, dar şi de gesturile rău-tocmite ale unor concitadini. Apreciez că paginile revistei nu se scufundă printre rânduri encomiastice, redactorii nu au mizat pentru acest număr aniversar pe binecunoscutele texte scrise „la comandă”, aşa încât conţinutul decurge aproape după aceleaşi reguli. Îl aflăm pe Nae Georgescu cu un portret al „omului luminos” Valeriu Râpeanu, introducerile lui Stan V. Cristea (fără pretenţii de exhaustivitate) la filosofia lui Constantin Noica, Aureliu Goci despre Constantin Banu – „personalitate complexă a României moderne”, fondator al revistei „Flacăra”. Cu un ton imperativ, Dan Brudascu atenţionează asupra hoţiei şi plagiatului de pe internet. Istoria însângerată numără şaptezeci de ani de la deportările sovietice din Basarabia şi Bucovina, pentru ca Marius Chelaru să radiografieze „Comunism, iredentism şi legionarism în Cadrilater (1913-1940)”, volum aparţinând lui Cătălin Negoiţă. Cronica evenimentului se opreşte la Bacău, mai precis la a zecea ediţie a Avangardei XXII. Acelaşi Dan Brudaşcu ne îngăduie un Mircea Cărtărescu întrevăzut din perspectiva criticii suedeze. Traducerea „Jurnalului” s-a bucurat de o primire pozitivă, scriitorul român fiind comparat cu figuri aproape legendare din orizontul cultural nordic. Apărute în condiţii optime, probabil deja cunoscute publicului lui Emil Brumaru, cele două volume  de la Editura Polirom sunt prezentate în detaliu de Dumitru Anghel. Răzvan Codrescu vine cu un titlu incitant, un articol fireşte scris în cheie polemică: „Brâncoveanu între ortodoxie şi masonerie”. Mai departe, Ioan Popescu aduce un omagiu poetului Dumitru Matcovschi, port-drapel al românismului în Basarabia. Gheorghe Postelnicu inventariază elemente locale în limbajul artistic voiculescian, G.C. Nicolescu redimensionează profilul lui Vasile Alecsandri, conferindu-i coordonate europene, Dragnea Mihai ne invită să vizităm „Sanctuare şi temple în Grecia”, în timp ce, urmare din numărul trecut, ne reîntâlnim cu „Dacii de la capătul lumii”. 

 

Verso

nr. 100 / 2011

Pentru prezentul număr aniversar, redactorii au optat pentru formula selectării şi republicării a celor mai interesante texte ce au apărut în paginile revistei de-a lungul anilor. Să recunoaştem, o maniera inedită dar interesantă de a realiza unde eşti cu adevărat! La rândul meu, nu voi face altceva decât să enumăr acele materiale care mi se par în continuare de actualitate şi să urez colegilor de la „Verso” să ajungă la cifre din ce în ce mai frumoase! – „Societatea nesigură” Andrei Marga, „O polemică a lui Neagu Djuvara: Privitor la actul de la 23 august 1944”, „Creaţie şi evoluţie. O precizare de poziţie” Christoph Cardinal Schonborn, Arhiepiscop de Viena, poezie de Ion Mureşan, „Arabii şi singurătatea istoriei” Alexander Baumgarten, „Pentru noi, aceste trei lucruri: filosofie, teologie, ştiinţă trebuie obligatoriu să colaboreze” Andrei Marga în dialog cu Zenon, Cardinal Grocholewski, „Satul care pleacă. Omul care vorbeşte în numele morţilor” Ion Mureşan, „Despre resentiment în nostalgia originilor. O privire asupra primitivismului progresist” H. R. Patapievici, „Video-copilul. Destructurarea lingvistică actuală” Florentin Cristian, „De la universitatea medievală la universitatea modernă (despre interculturalitate şi interconfesionalism academic)” Daniel Fărcaş, „Fenomenologia snobismului” Mircea Diaconu, „Ce este de făcut în 2011-2012?” Andrei Marga.

 

Bucovina literară

nr. 12, decembrie 2011

Din postura de invitat al revistei, Vasile Tărâţeanu realizează în linii mari o monografie a situaţiei românilor din Ucraina. Evident, tabloul creionat este unul extrem de îngrijorător şi pentru că „procesul de deznaţionalizare, de asimilare, bazele căruia s-au pus prin părţile noastre cu peste 200 de ani în urmă a căpătat proporţii îngrijorătoare în ultimele două decenii. Poate că e şi vina noastră, a etnicilor români trăitori în aceste zone că ne-am pierdut curajul şi tăria de caracter de cândva, că ne-a scăzut imunitatea, puterea de rezistenţă şi voinţa de a rămâne ceea ce am fost lăsaţi de Bunul Dumnezeu să fim pe acest pământ: români şi punctum, vorba lui Eminescu”. Nu avem cum să trecem peste notele de jurnal ale lui Liviu Ioan Stoiciu care glosează în jurul ideii că războiul rămâne singurul leac viabil al lumii. Doamne iartă-mă, încep deja să am câte un rictus când văd numele lui Matei Vişniec. Prezent în majoritatea revistelor literare, domnia sa păcătuieşte printr-o apetenţă necontrolată, devine omul din cultură bun la toate, e cel de pe val, situat în braţele dulci a exilului perceput ca „aventură culturală”. Un eseu cu rost aflăm din trasarea unor limite interpretative în receptarea operei lui Ion Barbu, limite propuse de Anca Măgurean. Sub aspectul ineditului se află Ioan Holban cu a sa prezentare a unui roman din vremea lui Vasile Lupu. Antologia poeziei româneşti propusă cu multe numere în urmă de Mircea A. Diaconu a ajuns la Bacovia, a cărui prezenţă carnavalescă desenează umorul unui timp agonic. Interesantă alegerea poeziilor, a se descoperi criteriile: „Lacustră”, „Sonet”, „Tablou de iarnă”, „Nervi de toamnă”, „Trudit”, „Poemă finală”, „Altfel”, „Plumb”.

Ce dragi îmi sunt cei care scriu din şi cu plăcere! Nu pentru că aşa trebuie, nu pentru că scriitorul respectiv tocmai şi-a lansat nu ştiu ce volum ce a fost un exemplar primit de critica literară şi tot aşa… ci pur şi simplu din acea nevinovată plăcere de a consemna actul fericit al unei lecturi ce şi-a împlinit cel mai înalt scop. Aşadar, felicitări Florica Teodoriuc! „Muzica unei vieţi” rămâne unul dintre romanele aparte ale contemporaneităţii. Andrei Makine ne vorbeşte despre statura impozantă a falsului într-o lume ce nu îşi înţelege mai niciodată adevăratele valori. E o lume ce îşi generează anti-eroi, demni de un destin conform ruletei ruseşti. Deşi romanul este apărut de ceva timp, pentru cei ce încă nu l-au întâlnit pe Andrei Makine, acesta devine o lectură obligatorie!

 

Convorbiri literare

nr.1, ianuarie 2012

Mai rar poţi găsi în ianuarie un subiect interesant care să îl privească pe Eminescu. Nu ştiu cum se face dar majoritatea comentatorilor devin mai degrabă prea didactici, dornici de a lăsa drept moştenire „dreapta învăţătură”. Ei bine, Cassian Maria Spiridon se află de această dată la pol opus. Alăturarea poetului monarhiei constituţionale ar trebui să genereze subiecte interesante, cu un statut aparte. Iar asta se întâmplă! Anii când Eminescu publică la „Timpul” coincid „cu perioada transformării României din principat condus de un Domnitor, în regat având în frunte, se înţelege, un Rege”. Virgil Nemoianu ne mărturiseşte „cum am devenit republican”. Revenind la literatură, m-am bucurat de eseul Elvirei Sorohan – „Moda romanului cu simbol sub pecetea tainei”, un studiu cu tentă comparată ce pleacă de la principiul că „Secretul este umbra necunoaşterii în intelect” (Raimundus Lullus). Alexandru Zub ne vorbeşte în termeni pozitivi despre noua carte „Fii demn!” a lui Dan Puric. Recunosc, nu am citit-o încă! Recunosc, nu mă aştept să găsesc acolo marile răspunsuri ori soluţii! Omul nu-mi inspiră încredere – sper să mă fi înşelat! În schimb, mi-a plăcut mult „Fiul cuvântului” (Ioan Holban) din care reţin doar „cel mai spectaculos caz de reconversiune a lirismului, urmare a reconvertirii spirituale pe care şi-o asumă poetul, îl reprezintă, în toată literatura noastră contemporană, Daniel Turcea”. Constantin Dram e generos cu Sandu Romeo Narcis, aşezat în categoria celor care trăiesc aşa cum scriu. Am luat act de faptul că „scriitura sa trimite spre o maturitate de invidiat şi relevă competenţe culturale temeinice”. Revenind la Eminescu, absolut obligatoriu semnalul critic a lui Dan Mănucă cu privire la cartea „Eminescu şi enigmele Caietului vienez” – Cristian Livescu, Editura „Crigarux”, Piatra Neamţ. În perioada 25-28 august 2010, la Mănăstirea Putna a avut loc un colocviu închinat memoriei acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, cea care a ales să se retragă din viaţă sub numele de Maica Benedicta. O parte din comunicările acestui colocviu au fost publicate în „Caietele de la Putna” şi prezentate acum de Daniela Petroşel.

 

Plumb

nr.58, ianuarie 2012

Sub sigla Eminescu 162, aflăm fragmente din „Asceza adevărului” – Calistrat Costin, în timp ce în partea dreaptă a paginii încercăm să-l aducem pe Caragiale în actualitate, demers semnat de Ioan Vicoleanu. Ne reîntâlnim imediat cu un portret Calistrat Costin realizat de Victor Mitocaru, dar şi cu o selecţie din poezia sa. Constantin Blănaru aşază noul volum al lui Ioan Prăjişteanu sub semnul unor cercuri concentrice, însemn al căutării esenţelor. Mircea Dinutz ne invită la un nou volum Victor Mitocaru – „Călător prin Utopia Felix”, în timp ce Grigore Codrescu are acces la artificiile unui „trubadur calofil” – Horia Zilieru. Interesante, bine dozate, de urmărit pe mai departe notele de jurnal ale lui Ion Burlacu. Maria Pilchin, de la Universitatea de Stat din Moldova, Catedra de Literatură universală şi comparată ne dezvăluie portretul poetic al unui oraş aflat sub semnul Bacovia 130. Poate cel mai bun material al numărului de faţă – „Mitropolia Basarabiei: un trecut zbuciumat între fals şi adevăr istoric” – Ştefan Plugaru.

 

Cronica

nr.1, ianuarie 2012

Revista se deschide cu un poem de ianuarie de George Ţărnea; numărul este ilustrat cu lucrări ale pictorilor Dumitru D. Bostan şi Mihail Voicu. Între sarcasm şi (auto)ironie, între melancolie şi speranţă se află editorialul lui Valeriu Stancu. Într-adevăr, parcă uşor nelămuriţi, ajungem să ne întrebăm cu toşii: „E primăvară în ianuarie?”

Istoria imaginarului trebuie să admită şi „Reconstrucţia statului femeii. Stima de sine, imaginea de sine şi diferenţele de gen” – Cătălin Turliuc. Bogdan Mihai Mandache ne prezintă un interviu cu Carole Talon-Hugon, profesor de filosofie la Universitatea din Nisa. Excelent materialul Ioanei Petcu – „Carcera surorii mai mari – Antigona (I)”; îmi permit să sugerez înlăturarea supra-titlului paginii „privitor ca la teatru”. Liviu Suhar reînvie Balcicul, reper de modernitate pentru pictura română. Gheorghe Schwartz ne propune un fragment din romanul „Cei o sută – Bastonul contelui”, în curs de apariţie la Editura „Curtea Veche”. Ion Vrabie analizează modul în care a receptat şi a înţeles gnosticismul Ioan Petru Culianu, plecând de la schimbul de idei pe care acesta l-a avut cu Hans Jonas.

LecTop