Pentru informaţii suplimentare,
apasă aici!
Agatha GRIGORESCU-BACOVIA
Într-o poezie a sa, „Maternitate” (1960), scriitoarea îi numeşte pe copii „muguri ai materiei umane”, poate ca reflex al îndeletnicirii ei de o viaţă: profesoratul. Menţiunea apare în „Dicţionarul general al literaturii române” (2005; lucrare girată de Academia Română), unde sunt numite patru şcoli în care a activat, „toate din Bucureşti”. Contrazice această afirmaţie însemnarea poetei din memoriile publicate în 1971: „Februarie 1933. Devenisem titulară la catedra de limba şi literatura română de la Şcoala Normală de Fete din Bacău” (Agatha Grigorescu-Bacovia, Poezie sau destin. Viaţa poetei, Buc., Ed. „Eminescu”, p. 219). A fost voinţa ei („Am solicitat [în 1930, n.n.] Şcoala de Învăţătoare din Bacău, cursul superior” – p. 250), deşi pentru puţin timp: „De la Şcoala Normală din Bacău am reuşit, abia peste trei ani, să mă urnesc spre Capitală” (p. 256).
A doua confirmare vine dinspre fostele sale eleve. Una dintre ele, Margareta Nadolschi (soţia astronomului şi entomologului Victor Nadolschi), cu care am realizat câteva interviuri în anii din urmă la Ardeoani, era febleţea profesoarei ei, care îi încredinţa scrisori destinate poetului George Bacovia. Ţinea mult la viitoarele învăţătoare, pentru care avea în pregătire un curs despre poezia lui G. Coşbuc („pentru elevele noastre”, p. 222), publicat în foileton de „Curentul Bacăului”. Prefectul de Bacău promisese fonduri culturale pentru o broşură cuprinzând aceste articole „spre a le fi de folos tuturor învăţătorilor din judeţ” (p. 221). Soţii Bacovia l-au vizitat pe Octavian Goga, ocazie pentru Agatha de a-şi lăuda viitoarele educatoare: „Eram atunci profesoară la Şcoala Normală de Învăţătoare din Bacău. I-am spus, cu acel prilej, că atât eu cât şi soţul meu îi citise[ră]m cu multă plăcere toate operele sale. Că elevele erau atât de entuziasmate la orele când le predam viaţa şi opera sa! Că, pătrunse de adâncul său patriotism, învăţau pe de rost poeziile şi le recitau cu mult patos, la ocazii şcolare” (p. 262). Tatăl era prieten cu Caragiale („Moş Virgulă”), pe care Agatha l-a cunoscut în 1902; de citit, ştia să citească înainte de a intra la şcoală; licenţa a încheiat-o cu distincţia magna cum laude, încât urbea natală a viitorului ei soţ a fost privilegiată de prezenţa ei la o importantă pepinieră de cadre didactice. Azi, Şcoala Normală de Învăţătoare este Corpul B al Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău.
