Poezii de Antonia Mihăilescu

Premiul Revistei „Ateneu”
la Festivalul Naţional de Poezie
„Nicolae Labiş”
(2020)

 

pandemic show

 

vreau să fiu preşedintă. când mă pun în faţa laptopului murdar de cremă cineva// sună la uşă toate nemulţumirile mele privitoare la taxe şi impozite alocaţii gropi manuale şcolare vechi zboară pe geam ca o eşarfă prea galbenă pentru gâtul meu palid// mă trezesc brusc într-o maşină neagră sofisticată parcată într-un lan de grâu pe un deal cu iarbă mare// sună telefonul mă doare fix undeva ştiu cine nu e nu-i rudă cu moartea nu-i ruda mea

 

atrasă de străin

 

apeşi cu podul palmei ecranul telefonului. jeanşii se fac firicele-firicele// la bază te pregăteşti pentru medicină până la toamnă o să dai la regie călin ştie mai bine cum e cu piesele nejucate rămase la urmă ca bucăţile de aur nativ// locurile perfecte de scris sunt trenurile din italia şi orice are legătură cu ele nu băncile scrijelite cu miros de urină canină plictisite de aceleaşi// smocuri de păr prinse între margini

 

aţă cumpărată la redus

 

face drumul dus-întors. degetul mare degetul mic îţi arunci mâinile şi prinzi ce prinzi cuvinte pe smartphone necitabile validityavailabilitylegality ca râgâitul lui denis în pumni// pe fereastra deschisă intră praf de var zici că-i zăpada perfectă nu se topeşte nici moartă la blocul vecin se construieşte un etaj nou muncitorii au gânduri mari câte unul pleacă la fumat se şterge de noroi înjură printre dinţi se aude pe faze dumne// o criptă în şanţ seara desface lemnişoare oscioare miroase totul pune totul în batistă o agaţă de cuibul berzelor de departe e o barză umflată cu picioroange trase sub burtă// bunica taie mămăliga aţa i se rupe la fiecare drum dus-întors

 

handmade

 

perdeaua e trasă. pe jos parchetul rece îţi intră în vene ai timp să te aşezi irisul absoarbe culoarea tavanului când pui mâinile// pânza se încarcă atingi cu teamă gardul electric la contactul cu pielea te aruncă pe cealaltă parte unde dai de alt gard electric care te aruncă înapoi eşti mingea de ping-pong// între paletele handmade la fiecare lovitură primeşti o recompensă on-line ăsta e punctul tău

 

zahăr muscovado

 

cleiul ăsta îţi sapă în organe. numit convenţional de oameni dragoste nu e de la fumat şi nici de la băut e de la trăit de la pasatul// sticlei de apă de la unul la altul de la scara blocului din care priveaţi ploaia la atinsul aceleiaşi clanţe care te duce la păşitul pe zăpadă urme lăsate de bocancii celuilalt ca un animal care îşi urmăreşte prada// doar că aici prada urmăreşte prădătorul şi filmul abia începe dar deja aţi terminat popcornul cu degete uleioase arunci cutia terminată auzi înfundat// so i can cry for my age my life// totul e atât de greţos dai afară tot zahărul din tine