Ateneu

A murit stupid. Când toată suflarea satului se aştepta să aibă o moarte cât de cât demnă de viaţa pe care o dusese, a murit cât se poate de stupid. Adică, zisa suflare a satului din nord aştepta o moarte cât de cât violentă, oarecum în spiritul locurilor, cum ar fi o înjunghiere adâncă venită

Citeste tot materialul Ioan Radu Văcărescu – Bibliotecarul

(Fragment din romanul „Cartea oaselor mele”)

De cînd capitala Ţării Româneşti fusese statornicită de Mircea-Vodă la Târgovişte, călătorii străini începură să-i spună aşezării de la poalele munţilor Făgăraş: Vî dvor Argias (Curtea de Argeş). Ca s-o deosebească de cea nouă, de la ţărmul Ialomiţei. Însă transferul rămăsese o perioadă de timp doar un indecis act istoric,

Citeste tot materialul Gheorghe IZBĂŞESCU – Un bici de aramă printre frunze

Căruţa, pe care-o iscodeam, se dovedea a fi, şi ea, una nou-nouţă, ca scăpată tocmai atunci din atelierele unor neîntrecuţi meşteri lemnari şi fierari. Oiştea, cîntarele, suianele, osiile, roţile, butucii şi spiţele lor, capacele geamparalelor, inima şi codirla ei, date cu grund cărămiziu, scăpărau ca para focului, de mă orbeau şi nu alta. Bătusem în

Citeste tot materialul Ovidiu Dunăreanu – Căruţa cea nouă