Revista revistelor octombrie 2010

Bucovina literară

nr. 8-9, august – septembrie 2010

Aflăm cu bucurie, criza nu s-a instalat la Bucovina literară! Ce-i drept, s-ar fi auzit, demult, că în sânul redacţiei ar fi fost ceva probleme. Dar vorba clasicilor, gura lumii e slobodă – mai ales în acest colţ de rai… Ne linişteşte însă chiar redactorul-şef, Constantin Arcu, care, în editorialul „Scurt şi cuprinzător”, ne împărtăşeşte un re-„trasat” viitor al revistei. Poate cel mai important, reţinem că „revista va reflecta dimensiunea spirituală a Bucovinei şi activitatea Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Vom încerca să articulăm caracterul bucovinean al revistei, publicând chiar din acest număr aspecte din activitatea societăţii noastre, deşi unele ar fi trebuit să-şi găsească locul în numerele anterioare. Ne propunem să atragem lângă noi tinerii scriitori bucovineni şi, în general, să facem cunoscut cititorului ceea ce scriu mai bun colegii noştri, prezentându-le cărţile. Vrem, de asemenea, să-i avem aproape pe scriitorii din nordul Bucovinei, mai ales că unii dintre ei sunt membrii ai S.S.B.” În acelaşi editorial, Constantin Arcu înţelege riscul de a provincializa irevocabil publicaţia, fapt pentru care admite că paginile revistei vor rămâne deschise pentru literatura valoroasă, pentru comentariile critice pertinente, pentru oglindirea unor evenimente culturale de primă importanţă.

La rândul nostru, salutăm echipa „îmbunătăţită” a celor de la „Bucovina literară” şi enumerăm câţiva dintre colaboratorii (mai mult sau mai puţin!) permanenţi: Adrian Alui Gheorghe, Liviu Antonesei, Leo Butnaru, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Matei Vişniec, Theodor Codreanu, Adrian Dinu Rachieru, Luca Piţu, Ovidiu Morar, Liviu Papuc, Magda Ursache, Mircea A. Diaconu.

Parcurgând revista, zăbovim asupra interviului cu Dan Lungu, un  interviu de o vivacitate ieşită din comun, care reuşeşte în doar trei pagini să adune consideraţii despre sensul literaturii, destinul scriitorului şi al cititorului la început de mileniu. Liviu Ioan Stoiciu păstrează tonul incomod, aşezând în faţa lectorului câteva amintiri, de această dată subiectul constituindu-se în jurul lui Marin Mincu.

Paginile de poezie sunt cu adevărat reuşite: Şerban Foarţă cu un grupaj de poeme ce vor apărea în volum la Editura Paralela 45, Adrian Alui Gheorghe – „Un adevăr dureros”, „Cuvântul”, „Dragostea e o bucată de carne”, „Clipa”, Aida Hancer, Deniz Otay – „ultima ta cămaşă singura mea rochie de mireasă”, „ultima piesă de teatru”, „191 de cuvinte pentru poveştile suzanei”. Cu titlu de obligativitate este tableta „pe contrasens” semnată de Adrian Alui Gheorghe, o amară dar bine-dimensionată schiţă a viciului de top la români.

În altă ordine, destul de ne-credibil proiectul (în paginile unei reviste literare) lui Mircea A. Diaconu, mai precis cel al unei antologii a poeziei româneşti. Vom trăi şi vom vedea! Primul text propus: „Rugăciunea unui dac”.

Peste toate, meritul numărului de faţă este acela de a ne propune o fişă Dimitrie Vatamaniuc, aflat la aniversarea celor nouăzeci de ani. Dincolo de elementele specifice unei bio-bibliografii (prezentate riguros de Vasile I. Schipor), întâlnim şi comentariile pertinente (cu privire la opera D. Vatamaniuc) ale lui Theodor Codreanu, Ion Beldeanu, Constantin Hrehor. De o minuţie şi trăire aparte sunt chiar rândurile scrise de Dimitrie Vatamaniuc, o readucere-aminte a unei veri la Păltiniş. Vă asigur, un alt Păltiniş… 

Astra băcăuană

nr. 6, 2010

Semnalez şi cel de-al şaselea număr al revistei „Astra băcăuană”, publicaţie editată de către Despărţământul Astra „Vasile Alecsandri”. Revista apare din 1998, reliefând „în paginile sale o diversitate tematică cu interesante materiale ştiinţifice ale unor personalităţi băcăuane”, în timp ce „calitatea prestaţiei publicistice a crescut de la an la an, fapt reflectat prin ecourile favorabile ale cititorilor”. (Mitică Pricopie)

Numărul de faţă propune, printre altele, câteva consideraţii ale lui Petre Isachi despre criza culturii, o pagină dedicată lui Grigore Vieru de Adrian Dinu Rachieru, file de monografie – Comuna Prăjeşti (V. Brateş), un extras din revista „Credinţa ortodoxă”, referitor la duhovnicul Evmenie Moraru, apoi pagini dedicate centenarului profesorului Ioan Grigoriu. Am apreciat materialul lui Cornel Galben „Memoria temniţei”, dedicat poetului Petre C. Baciu. 

Plumb

nr.42, septembrie 2010 

O altă revistă băcăuană, „Plumb”, adună reflecţii de toamnă, în cheie bacoviană. Pagina întâi găzduieşte un extras din cel de-al doilea volum al „Dosarului Bacovia” de Constantin Călin (Editura Agora, 2004). Calistrat Costin re-evaluează „Ideea Bacovia” (pagini din anii ’70), în timp ce Grigore Codrescu rămâne atent la spectacolul istoriei critice a lui Nicolae Manolescu. Romulus Dan Busnea explică: „De ce iarăşi Bacovia? Pentru că nu se poate concepe o toamnă fără Bacovia, pentru că Bacovia este poetul acestor locuri, iar poezia lui ne face să simţim din plin acest anotimp care ne dă starea de melancolie şi visare; o toamnă care, ca şi cele dinainte şi ca şi cele ce vor urma, va trece la fel de repede prin vieţile noastre, lăsând în urmă doar foşnet de frunze şi, uneori, amăgiri grele, de plumb”. Şi tot sub semnul visului… – vis, alături de Bacovia, melancolie… hmm! – „Toamna e ca o blândă adiere pentru sufletele triste, părăsite de iubire şi speranţă; e un moment de acalmie între furtunile pe care viaţa le abate de multe ori asupra noastră, un prilej de meditaţie, de analiză a evenimentelor ce ne parcurg vieţile, de întoarcere în timp, în special la anii tinereţii, pe care i-am fi dorit eterni”. În câte feluri poate fi citit Bacovia!…

În chip evident, plusurile revistei sunt aduse de notele de călătorie ale lui Ioan Burlacu ori de rolul „Prejudecăţilor, percepţiilor şi neînţelegerilor în dialogul dintre civilizaţii” de Gheorghi Iorga. Nu ar trebui ocolit nici Eugen Hruşcă, acesta avansând o teorie interesanta despre “aureolele negre ale sfin?ilor de la Ipoteoti”. 

Acolada

nr.9, septembrie 2010 

Cum am în faţă „Acolada”, primul gest este acela de a o întoarce, căutând febril „pastilele” Anei Blandiana. Spre ruşinea mea, recunosc, nu m-am declarat niciodată un împătimit al versurilor sale; totuşi, tabletele au un soi de lirism aparte, mai mereu păstrând pentru final înţelesul profund, semn al discursului. Interesantă rămâne şi disponibilitatea autoarei de a-şi marca cu jovialitate intenţiile. În numărul curent, aceasta pune în paralel bucuriile pe care ţi le oferea / oferă mersul la cinematograf: „La ora aceea, peste tot în lume, biletele la cinematograf aveau preţuri derizorii, iar sălile unde se desfăşurau proiecţiile erau departe de a fi elegante. Poate cu excepţia sălilor de premieră, scaunele din cinematografe erau rabatabile, din lemn simplu, adesea crăpat şi mereu scârţâietor, iar podelele erau date cu gudron” / „… au apărut în schimb luxoasele săli ale nenumăratelor mall-uri, unde calitatea fotoliilor şi a pungilor cu popcorn trece înaintea calităţii peliculelor proiectate care, de altfel, nici nu îşi mai propun să nu fie de serie şi a căror valoare nu e stabilită de critica de film, ci de calculul de marketing.

„Legendarul Goma” e reînviat de Gheorghe Grigurcu ori Magda Ursache, Sorin Lavric rămâne interesat de aspecte ale evoluţiei cunoaşterii umane („Planta filozofiei”), Radu Ulmeanu inventariază „marca Băsescu” iar Tudorel Urian se întreabă shakesperean – „a fi sau a nu fi (grevă generală)”. Interviul „Acoladei” îl are drept protagonist pe Ion Zubaşcu („În familia noastră, literatura s-a scris cu sânge de om”); Theodor Codreanu semnează o excelentă prezentare („Eminescu redescoperit de un medic chirurg”) a unei cărţi de Virgil Ene, somitate a medicinii româneşti. 

Lumina de duminică

nr. 41, 17 octombrie 2010 

Este pentru prima dată când scriu despre „Lumina de duminică”. Primul şi singurul (sper să nu greşesc!) cotidian creştin, „Lumina” tipăreşte la sfârşit de săptămână un supliment de invidiat.

Editorialistul discerne două realităţi: „Mă gândesc la care dintre realităţi rămâne mai receptiv mireanul, în (de)mersul lui duminical dinspre Liturghie spre canalul de ştiri preferat. La profunda realitate creştină, care ne cheamă în biserici, ori la aceea mai comodă, care nu promite nimic şi nici nu cere?” (Ioana Bogdan)

Calea ar fi trebuit aleasă, alegerea înfăptuită – şi asta pentru că, la rândul său, „Lumina de duminică” se află la vreme de aniversare. Cinci ani de reflecţii duminicale, cinci ani de-a lungul cărora săptămânalul îşi propunea să încununeze cele şase ediţii ale cotidianului „Lumina”, să se instituie într-un corolar de informaţii, opinii, reportaje, documentare, având în centru valori creştine, dublate de o atitudine conform modelului Hristic.

Lumina faptei bune e întreţinută de Lidia Stăniloae; fiica celebrului teolog ne aduce aminte că „fiecare neam, înainte de a avea un stat, a avut o religie. Atunci când îşi pierde credinţa în Dumnezeu, el cade într-o disoluţie care îl poate duce la dispariţie. Negându-ne ca neam, lepădându-ne de apartenenţa la el, negăm implicit şi apartenenţa noastră la o anumită religie”. Evident, toţi marii noştri oameni de cultură s-au preocupat de problema naţională.

Patriarhul Daniel ne arată „Rostul vieţii” („primirea şi rodirea cuvântului lui Dumnezeu”), cuvânt de înţelepciune care, personal, mi-a adus aminte de cuvintele lui Serafim de Sarov referitoare la „dobândirea Sfântului Duh”. Despre Cuvântul dintâi, slujirile Cuvântului, Biserica dreptmăritoare, perspectiva Sfântului Apostol Pavel asupra Bisericii  – Alexandru Tudor în „Cuvântul şi Biserica la Părinţii din vechime”. Viorel Munteanu, rectorul Universităţii de Arte „George Enescu” Iaşi, mărturiseşte legătura firească dintre actul de credinţă şi fenomenul estetic-cultural: „Avem mereu momente de conjuncţie a artei cu sacrul, a laicului cu religiosul; cu alte cuvinte, întâlniri ale culorii şi versului cu sunetul înălţate atât într-un act artistic, cât şi în unul religios, dimensiuni ce ne fac să ne gândim la artist – ca om aflat într-o misiune”. George Enache îi prezintă pe „Ierarhii ortodocşi scoşi din scaun în anii regimului comunist” iar Ioan Valentin Istrati marchează importanţa zilei de 14 octombrie pentru ortodoxismul românesc – „Sfânta Cuvioasă Parascheva – oglinda sfântă a lui Dumnezeu pentru oameni”. 

Observator cultural

nr. 286, 30 septembrie – 6 octombrie 2010 

Probabil Ovidiu Şimonca şi-a dorit a fi ironic! Totuşi, „Preşedintele – un bun şofer” nu pare a fi genul de editorial care să sară calul prea tare. Dimpotrivă, poate cum e firesc, materialul probează culpe de ambele părţi: şi poliţiştii, şi preşedintele au minusuri… aproape fără nicio legătură, asta cât timp „Elena Udrea va fi asociată cu modelul de la Cotroceni, un preşedinte care dimineaţa ascultă jurămintele noilor miniştri, iar seara se relaxează la Cireşica. Iar peste câteva zile, ne arată ce bun şofer este el în traficul din Bucureşti, de parcă şofatul ar fi în fişa postului”.

„Observatorul” este parţial dedicat zilei de luni, 27 septembrie 2010, când în sala Ateneului, Herta Muller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură în 2009, a susţinut o lectură publică, în limba germană, din „Leagănul respiraţiei”, roman apărut la Editura Humanitas Fiction. Interesant şi prin stângăciile celor doi „combatanţi” a fost dialogul ce a urmat, între Gabriel Liiceanu şi Herta Muller.

Revista găzduieşte patru cronici la volumul „Eu, fiul lor” de Dorin Tudoran. Volumul este subintitulat „Dosar de Securitate”, conţine o parte din documentele de urmărire informativă a lui Dorin Tudoran, în perioada 1982-1985.

La sfârşitul acestor prezentări, voi semnala şi eu volumul „O istorie a gândirii politice medievale” de Joseph Canning, pe care Ovidiu Pecican îl apreciază pentru acribia cu care ştie să privească atât mediul Occidental, cât şi pe cel Răsăritean, din perspectiva raportului Biserică – Stat. O carte ce probează informaţie, imaginaţie.

LecTop