Poezii de Ion Fercu

?

dragilor a & t

Te-ntreb urmându-l pe Rilke

/ ce-ai să te faci Doamne dac-am să mor /

dar altfel Te-ntreb

/ vei fi mai sărac mai jefuit  de încă o grijă

miile de nopţi în care-am stat la voroavă

îţi vor lipsi /

zilele-n care  te salutam doar în grabă

ca un amic  furat  de chemările viclenei glorii Doamne

ne vor lipsi

?

mi se va muta somnul din pleoape  de-a dreptul în inimă

şi va fi greu de-alungat

voi hălădui prin alte împărăţii / alte doruri vor răvăşi  visul etern

îmi vor lipsi copacul fiii casa  ruga  speranţa

!!! fiii îmi vor lipsi fiii Doamne!!!

Tu ce-ai simţit când ţi-a  lipsit Fiul

voi fi singur de tot / mai singur decât singurătatea /

şi nu va mai fi loc pentru nicio voroavă în doi Doamne

acolo la capătul strigătului

ce-ai să te faci Doamne dac-am să mor

ce-am să mă fac Doamne

cu fiii copacul casa speranţa cu ruga

ştii către ce prăpăstii alerg

?

 Te voi găsi şi eu în lucrurile toate

 dar  voi fi pentru Tine mereu  nicăieri

şi  Te voi tot  întreba / am mereu resturi de întrebare /

cum am supravieţuit copilăriei mele fără centură de siguranţă

anexat mereu la ultimul vagon al existenţei în care arunca soarta numai cu pietre / fără să caut vinovaţi pentru dinţii pierduţi în dueluri fără  palaystation ninetend 64 x box  dolby  surround chat mobil doică bodyguard psiholog  dislexie /

adolescenţei te voi întreba / dacă morţii ştiu să întrebe / cum am supravieţuit

cu vampe travestite în zâne

cu un dostoievski ţicnit care m-a făcut frate de cruce cu toţi raskolnikovii lumii

cu tinereţea mea aruncată aiurea în lume

cu toate vârstele

cum Dumnezeu am supravieţuit  Doamne

şi mă risipesc acum la liman

?

ce-ai să te faci Doamne dac-am să mor

ce-am să mă fac Doamne

cu fiii copacul casa speranţa cu ruga

!!! fiii îmi vor lipsi fiii Doamne!!!

Tu ce-ai simţit când ţi-a  lipsit Fiul

ai fost tot  singur de tot / mai singur decât singurătatea /

şi tu ai urlat Doamne

?

decor cu diavol ce nu uită niciodată

în fiecare dimineaţă

din oglindă

jugulara te sfidează zâmbind

/ hai

ce mai aştepţi

fă ordine în cârpa asta a ta de viaţă

apropie-te de final

chiar dacă gestul e-o moarte kitsch

fragment aiurea de telenovelă

decor cu diavol ce nu uită niciodată /

dar tu vei merge iar şi iar

blazat ca un laş

să faci amor cu dame de second-hand

pe trotuarul acestei vampe de secol

hlizind  spermatic

cu fericire zoo la purtător

te va găsi abandonat într-o zi

o prostituată de clipă

şi-ţi va râde în nas

/ hi hi hi ha ha ha ho ho ho hi hi hi

în fiecare zi / dimineaţa /

jugulara te invită-n oglindă

să-ţi faci ordine în cârpa asta a ta de viaţă

şi vei hohoti zoo

cu disperare  de homo sapiens metafizic

privind rătăcit într-o oglindă din ţăndări

din care jugulara-ţi va şopti

că-i prea târziu

şi e creştineşte să taci

să asculţi

vaietul putred al lumii

zvârcolindu-se-n tine

ca un şarpe îmblânzit lângă tâmplă

în fiecare dimineaţă

din oglindă

/ decor cu ispită

cu diavol ce nu uită niciodată

te va sfida zâmbind jugulara

/ hai

ce mai aştepţi

fă ordine în cârpa asta a ta de viaţă /

şi va fi mereu prea târziu

sau prea curând

hi hi hi ha ha ha ho ho ho hi hi hi

vor muşca unghiile tale din trupul zilei

de mâine

ca dintr-un cadavru de timp vor muşca

şi tu vei arunca din rărunchi

un hoit de strigăt

tare pustiu şi uman

/ voi ce staţi depravaţilor

acolo pe marginea râpei

ce tot beliţi ochii de spectatori hulpavi

la acest cadavru ce nu vrea

să plece din lume

şi iar va râde diavolul

travestit în aplaudac de peluză

ho ho ho ha ha ha hi hi hi

ce mai cârpă de viaţă

hi hi hi

ho ho ho ha ha ha

hi hi hi

va cârti în cor şi peluza

tâlharul de domn baudelaire

am prins tâlharul de gând muşcând ca o scorpie

dintr-o idee a unor feudali celebri

care vroiau să-mpărăţească lumea

măsluind formulele sacre

ca baudelaire muşca tâlharul de gând

hăituind

metafore tăvălite prin sânge

de albatroşi dureros de albi

cu aripi de vis

şi i-am spus cu mâna pe beregată

tâlharului gând

tu nu poţi tâlhări dureros de frumos ca domnul baudelaire

la drumul mare / aplaudat

pe orice vreme / la orice răscruce /

orice idee

chiar dacă e vizitată de albatroşi

domnul baudelaire avea şarm de tâlhar

cu floare la butonieră

putrezea sub el temniţa

dacă-l încarcera vreo idee

cred că acest domn / tâlhăritor de frumos /

merită măcar respectul de-a fi lăsat

să tâlhărească singur idei

să-i dam exclusivitatea singurătăţii

care pipăie cadavre superbe

cu mănuşi roz

asistate de bucle vopsite-n câmpie fecioară/

măcar atâta vreme cât vor trăi cei însemnaţi

cu flori la butonieră

să-i spunem domnului baudelaire

că-i un tâlhar grozav de idei

un vrai dieu

al inimii