Poezii de Paul Blaj

remember me autumn (bacoviană)

cenuşa din sobă mai cade

pe străzi e târziu şi sunt nori

ridică bărbia spre mine

cu ochi muritori

mă uit la o carte gălbuie

tuşesc tot mai trist e un semn

mă cheamă pahare de aur

la mese de lemn

paltonul pe umeri îmi şade

păşesc sec e rece pustiu

iar drumul spre tine îmi pare

intrare-n sicriu

în ploaie în noapte în baltă

zac beat sub lumina din port

adu-mă acasă iubito

iubeşte-mă mort

valeriană de toamnă

lui G. Bacovia

 

doar plouă a plâns de nebună

beau sprite retrăiesc un moment

oloagă te du săptămână

din timpul dement

ai mei nu mai vin este zero

probabil asfaltul e ud

castanii spălaţi ca în dero

admiră un nud

mă scol să îmi fac de mâncare

deschid cel sertar şi cel geam

afară e noaptea unsoare

pe pietre balsam

mă fură a fum de plecare

cu totul şi toate spre cer

sinistru mai plouă în zare

pe-un vechi gunoier

dezordinea e o tristeţe

 

îţi scriu în numele unei străzi pustii…

clădirile îşi ridică feţele obosite noaptea

şi îmi privesc nudul vorbelor cu acea mirare

pe care morţii o au în visele noastre

toamna e un uragan de jucărie,

mă oglindesc în paloarea ei ca şi cum

aş pluti mai repede cu gustul înfrângerii

şi m-aş lăsa să cad…

viaţa nu e decât o discuţie serioasă de salon,

îţi spuneam întins pe un trotuar ud

beat de căldura hainelor tale simple

fii a mea, regina firmiturilor…

fumuriu de noiembrie

îşi ştergea degetele de firmituri cu gesturi feminine

rupea unele pişcoturi încet…

iar cafeaua o bea ţinând amândouă mâinile pe cană

pentru a dezvolta după ea

un surâs de studentă distrată

aş vrea să fac ceva important în viaţă nu ştiu ce

să fiu o d’Arc să fiu cineva

glasul ei înainta leneş

cum înaintează avalanşele 

the man who can’t be moved era sunetul de fond

privea străvezie şi indiferentă

clienţii glumeau

insesizabil intrau glumind în iarnă

uite i-am zis termini doctoratul şi după aia

stârnim noi o revoluţie ceva sau mai bine mor

m-a privit ca o ceşcuţă doldora cu zahăr

afară intrase ceaţa în maşini

 

dj remember

tu desenezi un trandafir întins între fulgere

cu gesturi largi

ca şi cum ai zbura

nu te cunosc vorbim despre iluzii

până când noaptea ne încetineşte

sunetele

deasupra corpurilor

glasul tău cântă sub clarul întunericului

şi un geamăt auriu

se desprinde

de patul în care

am înviat

da sunt excentric într-un oraş apus

cumpăr frunze

pe o alee întunecată

până când se va găsi cineva

să mă aresteze

eu zic că e o toamnă sexy

buruieni pe o cale ferată pustie

biciclişti osteniţi

toate astea le priveam lenevit

din mersul cu tine

primeşte-mă printre lucrurile din poşetă

poartă-mă amestecat

cu pixurile şi cardurile

poate am să îţi memorez

legănarea coapselor

apoi întinde-mă pe piele

dă-mi puterea să mă dizolv

pe abdomenul plat

după care voi adormi cu senzaţia

că sunt ieftin 

lasă-mi rest toamna asta

4 decembrie

două corpuri dansează în beznă

ramuri aprinse

într-un spaţiu necunoscut

de unde pleacă ameţită

mătasea albă a pielii

what a wonderful world

e o poveste simplă fără broderii

hainele care cad

îmi amintesc de acest septembrie

de parcuri de apartament de taxiuri

atunci mă desprind mă las întins inert

căldura ta mă surprinde

ca un atentat văzut de la geam

întâmplător

unde luna fumegă

dintr-o pipă mare cât noaptea

casc de somn sunt într-o flacără

de gaz metan

şi chipul tău stins printre aşternuturi

îmi îmbolnăveşte plăcut trupul

înainte de tăcere

îmi vin gânduri plăcute odată cu ultime raze

poate sunt scrisori dintr-o altă lume îmi zic

ele mă apasă

cum apasă rotunjimea fântânilor apa

apoi se aude un graur

mă aşez în scaunul grena

sunt frunză ruptă pentru plăcerea mirosului

mentolat

balconul e răcoros cartea lui sabato o ţin uşor

pe genunchi

ne legănăm fiecare partea din hârtie

în mireasma de tei

intră moleşeala

ca într-un dres tulburător

târziu îmi pui palma pe frunte

mă trezeşti

pentru un prezent care nu mai poate să plece fără

împingerea mea îngăduitoare